Opt ani după revenirea la putere a lui Leonel Fernández, țara a înregistrat o ușoară îmbunătățire a calității locuințelor existente, dar numărul locuințelor care încă nu au fost construite a continuat să crească
SANTO DOMINGO – Recensământul Național al Populației și Locuințelor din 2010, realizat în octombrie același an, a surprins o imagine a țării aflată în pragul unei schimbări de guvern. Comparativ cu recensământul anterior din 2002, acesta permite o evaluare a situației locuințelor din Republica Dominicană în timpul celor două mandate consecutive ale lui Leonel Fernández, documentate în această serie.
Conform metodologiei de calcul elaborată de Oficiul Național de Statistică împreună cu Centrul Demografic din America Latină și Caraibe și aplicată în mod egal ambelor recensăminte, fondul locativ al țării a crescut de la 2.181.149 la 2.662.862 de locuințe private ocupate între 2002 și 2010. Din acest total, locuințele fără niciun tip de deficit, fie calitativ, fie cantitativ, au crescut de la 23,35% la 31,21%, o îmbunătățire relativă de aproape opt puncte procentuale.
Dimensiunea calitativă a deficitului, adică locuințele existente cu deficiențe recuperabile în ceea ce privește materialele sau serviciile de bază, a crescut în termeni absoluți, de la 1.239.497 la 1.333.548 de locuințe, deși a pierdut pondere relativă în cadrul fondului total de locuințe.
Dimensiunea cantitativă, pe de altă parte, numărul de locuințe care mai trebuiau construite pentru a rezolva supraaglomerarea și reunirea unităților familiale care împart același acoperiș, a crescut mai brusc, de la 689.812 la 865.829 de locuințe, o creștere de 176.017 unități în opt ani, echivalentul a aproximativ 22.000 de locuințe suplimentare cu deficit pe an.
Aceste ultime date sunt deosebit de revelatoare în comparație cu cifrele de producție ale Institutului Național al Locuințelor, deja documentate în această serie. În perioada de vârf, institutul a livrat între 1.300 și 1.900 de locuințe noi pe an.
Între timp, deficitul cantitativ creștea cu un ritm de aproximativ 22.000 de unități pe an. Producția publică, chiar și combinată cu construcțiile private, nu a fost suficientă pentru a inversa această tendință.
Declinul nu a fost uniform în întreaga țară. Un studiu realizat de Ciudad Alternativa, care a comparat datele recensământului cu hărțile naționale ale sărăciei, a constatat că supraaglomerarea internă - prezența a mai mult de o unitate familială în aceeași locuință - a scăzut în șapte dintre cele mai sărace zece provincii, dar a crescut în opt dintre cele mai puțin sărace zece, inclusiv Santo Domingo, Santiago, La Vega și Districtul Național.
Cea mai plauzibilă explicație, potrivit aceleiași surse, este migrația internă către zonele urbane cu o ofertă mai mare de locuri de muncă.
În mai 2012, Danilo Medina, tot din Partidul Eliberării Dominicane, a fost ales președinte și a preluat funcția pe 16 august același an. În ceea ce privește locuințele, a moștenit un institut cu o capacitate de producție redusă față de cea din perioada 2000-2004, o bancă de dezvoltare care nu mai finanța exclusiv locuințele, o lege a trusturilor recent aprobată, dar încă neimplementată, și un deficit locativ care, conform recensământului propriu al predecesorului său, continua să crească mai repede decât putea construi statul.
Cu această evaluare, arcul de opt ani documentat în această parte a seriei se încheie. Următoarea etapă, sub administrația lui Danilo Medina, va relua exact firul Legii 189-11 și al nașterii orașului Juan Bosch, proiectul care avea să transforme acea lege, până atunci neîndeplinită, în cel mai mare program de locuințe sociale derulat în țară.
Surse: Oficiul Național de Statistică (ONE), „Deficitul de locuințe în Republica Dominicană: Prezentare generală actualizată a nevoilor de locuințe, 2010” (Divizia de Cercetare, cu asistență tehnică din partea CELADE, aprilie 2014), cu date din cel de-al VIII-lea Recensământ al Populației și Locuințelor din 2002 și din cel de-al IX-lea Recensământ din 2010. | Ciudad Alternativa, „Semnele politicii locuințelor: Locuințe, Drepturile Omului și Impozitarea în Republica Dominicană, 2000-2016” (Santo Domingo, septembrie 2017), Capitolul II, secțiunea 2.2.
Istoria locuințelor sociale în Republica Dominicană 2004-2012.
Lecturi recomandate:
