Piața locală este susținută de o producție internă puternică de ciment și oțel, dar cu o diversificare scăzută în utilizarea materialelor
SANTO DOMINGO. – Construcțiile din Regiunea Metropolitană sunt construite aproape în întregime pe o formulă familiară: ciment gri și armătură. Datele din ROE 2025-2 al Oficiului Național de Statistică confirmă că peste 94% din proiectele de construcții utilizează aceste materiale de bază, majoritatea provenite din producția națională.
În paralel, țara produce anual aproximativ 6,5 milioane de tone de ciment și aproape un milion de tone de oțel, conform cifrelor de la Asociația Dominicană a Producătorilor de Ciment Portland și rapoartelor din sectorul industrial colectate de presa economică locală, ceea ce demonstrează o industrie robustă.
Totuși, diversificarea scăzută în utilizarea materialelor ridică o întrebare cheie: este vorba despre eficiență sau despre stagnare tehnică?
O rețetă care se repetă
Modelul este clar. Dintre cele 5.792 de proiecte active înregistrate în ROE 2025-2, 94,6% utilizează ciment gri de uz general, în timp ce 94,9% utilizează bare ondulate (armături) ca principală componentă structurală.
Utilizarea unor materiale mai specializate, cum ar fi cimenturile structurale sau profilele metalice, este marginală. În cazul oțelului, doar 1,4% din proiecte încorporează profile precum grinzi sau stâlpi, reflectând o penetrare scăzută a sistemelor de construcție mai avansate.
Acest comportament confirmă faptul că modelul predominant rămâne cel al betonului armat tradițional, o soluție dovedită, accesibilă și dominată pe scară largă în sector.
Ponderea industriei locale
Dacă ceva definește sectorul, aceasta este dependența sa puternică de producția internă. 89,9% din cimentul utilizat în construcții provine de la producători locali, în timp ce în cazul oțelului, 82,7% este tot de origine națională, conform ROE 2025-2. Importurile, în ambele cazuri, sunt practic inexistente.
Aceste date nu sunt relevante, deoarece indică faptul că Republica Dominicană are o industrie a cimentului consolidată, cu o producție de aproximativ 7 milioane de tone pe an, potrivit Asociației Dominicane a Producătorilor de Ciment Portland, suficientă pentru a satisface cererea internă și chiar pentru a genera surplusuri pentru export.
Între timp, producția de oțel, în principal armătură, se apropie de un milion de tone pe an, conform rapoartelor din sectorul industrial dominican, acoperind o parte semnificativă a pieței locale.
În termeni structurali, țara a atins capacitatea productivă internă pentru a-și susține creșterea sectorului imobiliar, ceea ce este esențial pentru o industrie a cărei dezvoltare este continuă.
Eficiență operațională… sau limită tehnică?
Standardizarea are avantaje clare. Reduce costurile, simplifică procesele de construcție și permite o execuție mai rapidă - variabile care sunt cruciale într-o piață dinamică.
Totuși, acest lucru ridică și semne de întrebare. Diversitatea limitată a materialelor ar putea împiedica evoluția sectorului către soluții mai eficiente, sustenabile sau adaptabile pentru noile cerințe arhitecturale.
Utilizarea aproape exclusivă a armăturii și a cimentului gri sugerează un model care prioritizează ceea ce este cunoscut în detrimentul inovației. Cu alte cuvinte, sistemul funcționează, dar nu neapărat evoluează.
Datele care nu sunt văzute
Există un alt element care merită atenție și, ca și în cazul altor indicatori precum finanțarea, este vital: lipsa informațiilor.
Până la 9,9% dintre proiecte nu specifică originea cimentului, iar 17,1% nu detaliază originea oțelului, conform tabelelor A.26 și A.28 din raportul ROE 2025-2 al Oficiului Național de Statistică. Un procent mai mic nu identifică nici tipul de material utilizat.
Deși aceste valori nu modifică tendința generală, ele evidențiază lacune în calitatea colectării datelor sau în trasabilitatea materialelor, un aspect din ce în ce mai relevant într-un context în care transparența și sustenabilitatea câștigă importanță în industrie.
Construind înainte
Industria construcțiilor din Republica Dominicană se află într-o poziție puternică: are industrie locală, capacitate instalată și un model operațional eficient. Provocarea, însă, este semnificativă.
Următorul pas nu pare a fi producerea mai mare, ci construirea mai bună. Diversificarea materialelor, încorporarea de noi tehnologii și extinderea soluțiilor structurale disponibile ar putea face toată diferența în competitivitatea sectorului în următorii ani.
Pentru că, până la urmă, nu contează doar cât se construiește, ci cum se construiește.
Lecturi recomandate:
