Republica Dominicană va găzdui Jocurile Olimpice din America Centrală și Caraibe pentru a treia oară în istoria sa, după cele din 1974 și 1986, iar în spatele fiecărei medalii există o muncă care nu se vede la televizor: cea care se construiește în mintea sportivului cu mult înainte de a păși pe pistă
SANTO DOMINGO. – Ieri, 24 iulie, au fost inaugurate pe Stadionul Olimpic Félix Sánchez, a XXV-a ediție a Jocurilor Olimpice Central-Americane și Caraibiene, Santo Domingo 2026. Această ediție are o greutate simbolică, deoarece coincide cu centenarul celui mai vechi eveniment multisportiv din regiune și va reuni peste 6.000 de sportivi din 37 de țări în 40 de sporturi.
Săptămâna aceasta, sediul misiunii delegației dominicane a organizat o discuție motivațională intitulată „Navigând spre succes”, condusă de Félix Payano, președintele Federației Dominicane de Navigație.
Payano a lucrat cu sportivii la gestionarea anxietății, a mentalității competitive și a simțului de sacrificiu, cu un mesaj final: că ar trebui să vină la competiție pregătiți „să aibă încredere în ei înșiși și să dea totul pentru a ieși și a câștiga”.
Liderul misiunii, José Mera, a mers mai departe, plasând aspectul emoțional pe același nivel cu pregătirea fizică și tehnică. Pentru el, niciun proces de antrenament nu este complet dacă acest pilon este lăsat neconsolidată înaintea unei competiții de nivel înalt.
Aici se află cheia care îi interesează pe cei care se gândesc la structuri: o clădire nu este susținută de pereții săi vizibili, ci de oțelul care întărește betonul și de fundațiile pe care nimeni nu le mai vede odată ce placa de la primul etaj se prăbușește.
Competitivitatea unui atlet funcționează la fel. Ceea ce publicul sărbătorește este rezultatul, medalia, podiumul, dar ceea ce decide cu adevărat cursa este armura invizibilă: încrederea, gestionarea presiunii și un scop clar care nu se prăbușește la primul semn de dificultate.
Același lucru este valabil și pentru o companie care concurează pe piața sa. Este tentant să ne gândim la competitivitatea corporativă doar în termeni de obiective trimestriale, cotă de piață sau viteză de execuție - echivalentul admirării doar a fațadei unei clădiri.
Însă o organizație care nu a investit în armura sa internă, claritatea scopului, coeziunea echipei și capacitatea reală de a gestiona greșelile fără a le transforma în umilință, crapă exact acolo unde are cea mai mare nevoie: sub presiune, în momentul decisiv.
Reziliența mentală a unui sportiv și reziliența organizațională a unei echipe de lucru sunt antrenate cu aceeași logică, deși aproape niciodată nu sunt măsurate cu aceleași instrumente.
Inginerii proiectează clădiri rezistente la cutremure nu astfel încât să nu se zguduie niciodată, ci astfel încât să absoarbă mișcarea fără să se prăbușească.
Aceasta este probabil cea mai utilă lecție din sportul de înaltă performanță pentru lumea afacerilor: competitivitatea sănătoasă nu înseamnă absența presiunii, ci capacitatea predefinită de a o menține.
O echipă care concurează bine nu este cea care nu dă niciodată greș, ci cea care are amortizoare, procese clare, leadership prezent, o cultură care tratează greșelile ca pe o învățare și nu ca pe o condamnare, capabilă să absoarbă impactul fără ca întreaga structură să se prăbușească.
Există, de asemenea, o lecție de amploare în centenarul sărbătorit în această ediție: o sută de ani de Jocuri Central Americane și Caraibe nu sunt susținuți de o generație strălucită, ci de capacitatea de a reconstrui acea armură competitivă iar și iar, ediție după ediție, țară gazdă după țară gazdă.
Companiile care aspiră să reziste se confruntă cu aceeași provocare structurală: nu este suficient să câștigi un ciclu; organizația trebuie să fie concepută astfel încât competitivitatea să supraviețuiască schimbării oamenilor, piețelor și circumstanțelor.
După parada celor 37 de delegații, merită să privim dincolo de mușchi. Fiecare atlet care urcă pe podium în următoarele două săptămâni va fi câștigat, în primul rând, o bătălie structurală: bătălia de a sta drept, cu capul drept, atunci când presiunea este cea mai mare.
Companiile care vor să concureze, și nu doar să participe, au în acea imagine o lecție de inginerie aplicată caracterului: câștigi cu ceea ce consolidezi dinainte, nu cu ceea ce improvizezi în ziua competiției.
Lecturi recomandate:
