Suvenirurile din vizitele în țări străine fac parte din bagajul călătorului. Aducerea unui cadou frumos pentru cei dragi, fie că este impregnat de identitate sau simbolism local, fie pur și simplu ca obiect de colecție, este o practică obișnuită. Acesta este motivul pentru care suvenirurile au devenit un element cheie în lanțul turistic global, stimulând economiile locale și contribuind la cultura unei țări.
Istoricii plasează originile sale în Grecia Antică și Imperiul Roman, cu vase de băut care serveau drept suveniruri folosite de romani și îndeplineau totodată o funcție de prestigiu social.
Familiile înstărite expuneau colecții ale acestor piese, aduse din diverse părți ale imperiului, pe rafturi amplasate strategic în casele lor, pentru a le pune în valoare influența. Aceste vase erau realizate cu materiale, tehnici sau stiluri tipice regiunii din care proveneau, așa cum Caixabank.
Pelerinajul l-a stimulat
Pelerinajele din Evul Mediu au devenit principala modalitate de a explora lumea. Aceasta a marcat începutul colecționării de suveniruri. Mulți oameni au început să poarte mici relicve asociate cu pelerinajul. Roma, Ierusalim și Canterbury și-au produs, de asemenea, propriile insigne distinctive. Acestea erau chiar reglementate de breslele meșteșugărești, care permiteau producerea lor doar dintr-o matriță autorizată (pentru care trebuia plătită o taxă breslei) și se convenia asupra unui preț.
Unele erau pur și simplu pandantive cu o figură simbolică recognoscibilă, care puteau fi cusute pe haine pentru a le face vizibile; alte suveniruri erau canistre pentru a căra apă sfințită sau ulei acasă.
Roma, leagănul industrial
Pius al IV-lea a domnit ca Papă în ultimul sfert al secolului al XVIII-lea. Era cunoscut pentru interesul său deosebit în recuperarea și conservarea artei, promovând săpături pentru a găsi artefacte din Roma antică. Acesta este doar un exemplu al sensibilității epocii, care aprecia în mod special arta clasică originală.
Profitând de această tendință, gravorul italian Giovanni Volpato a obținut permisiunea Papei de a lucra la aceste situri și de a extrage piese pentru a le vinde străinilor, în special tinerilor aristocrați britanici, care aveau obiceiul de a călători prin Europa continentală ca rit de trecere.
Însă volumul pieselor nu era suficient. Și prețurile nu erau accesibile pentru toată lumea. Așa că Volpato a început să producă reproduceri de mici dimensiuni ale unor statuete romane într-un material asemănător marmurei, cu mare succes.
Paris și bulgărele de zăpadă
Expoziția Universală de la Paris a fost prima care a vândut globuri de zăpadă în 1889, având în interior un mic Turn Eiffel. Mai târziu, orașele și regiunile au început și ele să vândă propriile suveniruri, inspirate de ceea ce le făcea unice.
De unde provine?
„Suvenir” este un cuvânt care provine din franceză și se referă la o amintire sau o reamintire. În Japonia, de exemplu, omiyage: schimbul de obiecte mici sau specialități culinare cu familia, prietenii sau colegii după o călătorie.
Deși va trebui să evolueze în pas cu vremurile, suvenirurile vor continua să facă parte din turismul durabil, ca o parte vie a amintirilor vizitatorului.
Lecturi recomandate:
