Atât ministrul Collado, cât și proiectul Băncii Centrale vor încheia anul cu peste 12 milioane de vizitatori și peste 12,5 miliarde de dolari americani în venituri în valută din turism în cursul anului 2026. Cu toate acestea, cifrele care arată o scădere de 14,5% a numărului de pasageri de pe vasele de croazieră și că Santo Domingo a atins doar 60% din gradul de ocupare hotelieră oferă o interpretare diferită a narațiunii oficiale.
SANTO DOMINGO.– Ministerul Turismului (Mitur) a confirmat ieri, marți, că Republica Dominicană a primit 921.718 turiști pe calea aerului în luna iulie 2026, cea mai mare cifră înregistrată pentru acea lună de când sunt disponibile statistici comparabile.
Ministrul David Collado a prezentat datele ca pe o realizare dublu meritorie: acestea se produc, a spus el, „în ciuda momentului de război prin care trece lumea” și consolidează luna iulie, în mod tradițional o lună de extrasezon, ca a doua cea mai aglomerată lună a anului, după sezonul de vârf de iarnă.
Cifrele sunt într-adevăr solide, totalul acumulat pentru ianuarie-iulie a ajuns la 7.700.118 vizitatori, cu 7% mai mult decât în aceeași perioadă a anului 2025 și cea mai mare cifră înregistrată pentru acele șapte luni din istoria sectorului, potrivit chiar Mitur.
În acest ritm, Collado estimează că va încheia anul cu peste 12 milioane de vizitatori, în timp ce Banca Centrală estimează că turismul va genera peste 12,5 miliarde de dolari americani în valută în cursul anului 2026.
Aceste cifre, luate izolat, justifică tonul festiv în care au fost prezentate; cu toate acestea, atunci când sunt citite alături de restul raportului lunar, ele califică semnificativ narațiunea unui succes impecabil.
Prima nuanță se află chiar în detaliile buletinului informativ: creșterea de 6,7% evidențiată de Collado corespunde doar sosirilor cu avionul. Însă luna iulie a adus și 161.730 de pasageri de croazieră, o cifră cu 14,5% mai mică decât cea din iulie 2015.
Combinând ambele moduri de transport, numărul total de vizitatori pentru luna respectivă, 1.083.448, a crescut cu doar 2,9% față de anul precedent, conform acelorași date oficiale publicate de Președinție. Cu alte cuvinte, încetinirea turismului de croazieră a absorbit o parte semnificativă din impulsul generat de călătoriile aeriene, un detaliu care nu a apărut în titluri sau în comunicările oficiale ale Ministerului, dar pe care statisticile îl reflectă.
A doua nuanță ține de geografia boom-ului, Punta Cana concentrând 58% din sosirile aeriene în iulie, în timp ce Santo Domingo a înregistrat cea mai mică rată de ocupare hotelieră din țară, de doar 60%, comparativ cu 92% în Bayahibe.
Este clar că boom-ul turistic rămâne, în mare măsură, un fenomen al estului țării; restul teritoriului, inclusiv capitala, participă la acesta într-un mod mult mai modest, detaliu care se diluează în cifrele naționale agregate.
Un al treilea elementeste că Banca Centrală estimează că sectorul va contribui cu peste 12,5 miliarde de dolari americani în 2026, dar încă nu există cifre publice și dezagregate privind numărul de sejururi pe piața locală, ocuparea forței de muncă formale, salariile medii din sector sau procentul de proprietate străină în oferta hotelieră, date care ar permite o măsurare precisă a acestui impact.
Contextul de reglementare
De la implementarea Legii 30-26, taxa de plecare plătită de pasageri a crescut de la 20 USD la 30 USD, o creștere pe care companiile aeriene o transferă deja în prețul biletelor.
Collado a insistat că nu vede „nicio indicație pe termen scurt sau mediu” că această creștere va afecta sosirile și atribuie rezistența sectorului unei concurențe aeriene mai mari, în special extinderii companiei aeriene Arajet, care a redus costul rutelor către New York, Miami, Orlando și Puerto Rico.
Aceasta este o explicație mai verificabilă decât referirea la „momentul de război”: însuși ministrul a recunoscut în alte declarații că costul zborurilor rămâne un obstacol competitiv pentru destinație.
În ceea ce privește ultimul punct, războiul ca fundal al succesului turistic al Republicii Dominicane, este necesară o clarificare: organizații precum UN Tourism au documentat într-adevăr că instabilitatea geopolitică din Orientul Mijlociu și Europa de Est redirecționează fluxurile de investiții și călători către America Latină și Caraibe, prezentate de directoarea executivă, Natalia Bayona, drept „singura regiune de pe planetă cu o probabilitate de 0% de a avea un conflict armat între țări”.
Însă actorii sectorului, inclusiv omul de afaceri Frank Rainieri, precizează că acest argument în sine nu este suficient, întrucât avantajul competitiv al țării se bazează mai mult pe stabilitatea instituțională, infrastructură și capital uman decât pe faptul că servește drept refugiu pasiv față de războaiele altor popoare.
Reducerea datei iulie 2026 la un efect colateral al unor conflicte îndepărtate simplifică o poveste care are, mai presus de toate, cauze interne: mai multe locuri în avion, mai multe rute, mai multă concurență între companiile aeriene și o cerere diversificată care crește puternic pe piețe precum Columbia și Argentina.
Nimic din toate acestea nu contrazice faptul central: iulie 2026 a fost cea mai bună lună din istoria recentă a țării în ceea ce privește sosirile aeriene, dar același raport care celebrează acest record conține și semne ale unui model turistic care se dezvoltă inegal. Această inegalitate există între modurile de transport, între regiuni și, deși cifrele clare încă lipsesc, printre cei care beneficiază de ea.
Lecturi recomandate:
