Acest ghid ajută sectorul bancar să îmbunătățească procesele de prevenire împotriva riscurilor periculoase
SANTO DOMINGO. Superintendența Băncilor (SB) a pus la dispoziția entităților de intermediere financiară o serie de linii directoare stabilite în Ghidul de bune practici pentru gestionarea riscurilor de mediu și sociale în sectorul bancar, cu scopul de a consolida protocoalele aferente acestor domenii.
Dar în ce constă acest ghid și cum ajută companiile să își identifice și să își îmbunătățească punctele slabe din punct de vedere social și de mediu?
Care este scopul acestui ghid?
Potrivit organizației, documentul își propune să ghideze intermediarii financiari în gestionarea riscurilor de mediu și sociale asociate operațiunilor lor. În acest scop, stabilește linii directoare privind guvernanța, politicile interne, due diligence-ul de mediu și social, clasificarea riscurilor și integrarea acestor criterii în diferitele etape ale procesului de creditare.
De asemenea, include mecanisme de monitorizare, instruire instituțională și indicatori de performanță care permit evaluarea aplicării acestor practici.
Ghidul oferă, de asemenea, instrumente practice pentru facilitarea implementării Sistemelor de Management al Riscurilor de Mediu și Sociale (ESRMS) în instituțiile financiare, ajutând la identificarea, prevenirea și gestionarea potențialelor impacturi negative care decurg din activitățile pe care le finanțează.
De ce sunt necesare aceste îndrumări pentru sectorul bancar?
După cum explică Superintendența Băncilor, riscurile de mediu și sociale necesită o atenție similară riscurilor financiare tradiționale, deoarece acestea pot afecta calitatea portofoliilor de credite și pot genera consecințe financiare, juridice, de reglementare și reputaționale pentru entități.
Publicația include, de asemenea, standarde și referințe internaționale, inclusiv Standardele de Performanță ale Corporației Financiare Internaționale (IFC), Principiile Ecuatorului, Principiile Națiunilor Unite pentru o Bancă Responsabilă și recomandările Grupului de lucru privind dezvăluirile financiare legate de climă (TCFD).
Căror sectoare sunt benefice aceste orientări socio-ambientale?
SB prezintă aceste linii directoare astfel încât acestea să poată fi aplicate în diverse sectoare ale economiei. Ghidul include cele mai bune practici pentru activități cu impact ridicat, cum ar fi energia, agroindustria, construcțiile, mineritul și turismul.
Aceste zone prezintă o expunere semnificativă la riscuri legate de schimbările climatice, utilizarea resurselor naturale și potențialele impacturi sociale care decurg din operațiunile lor.
Ce este acest ghid?
Conform Circularei CCI-REG-2026000010 a Superintendenței Băncilor, acesta este un instrument menit să consolideze capacitățile entităților financiare de a identifica, evalua și gestiona riscurile legate de mediu, schimbările climatice și aspectele sociale asociate activităților pe care le finanțează.
În acest sens, ghidul urmărește să se asigure că entitățile nu numai că evaluează capacitatea financiară a clienților lor, ci și iau în considerare potențialele riscuri de mediu și sociale ale proiectelor și activităților pe care le sprijină prin acordarea de împrumuturi.
Materializarea riscurilor de mediu și sociale (A&S)
Așa cum este detaliat în documentul complet, riscurile de mediu și sociale (ES) pentru instituțiile financiare se pot materializa în diverse moduri. Principalele riscuri includ:
1. Riscul de credit:
Acesta apare atunci când un client nu poate efectua plăți la împrumut sau când impactul negativ asupra mediului și social afectează valoarea garanției. Acest risc poate apărea atunci când clientul trebuie să își asume obligații legale, impozite, comisioane sau amenzi pentru a remedia daunele aduse mediului și societății cauzate de neglijență, precum și atunci când este obligat să plătească despăgubiri unor terțe părți.
2. Riscul reputațional.
Acesta se referă la clienți sau activități comerciale legate de situații controversate. Un intermediar financiar (IF) își poate vedea imaginea și integritatea afectate ca urmare a practicilor de malpraxis, a acțiunilor adverse ale unui client sau a activităților comerciale nefavorabile care generează o percepție negativă în mass-media și în societate.
3. Riscul de reglementare.
Acesta apare din cauza schimbărilor în politicile și reglementările publice care impun companiilor și intermediarilor financiari să își ajusteze practicile de gestionare a mediului, socialului și a climei. Aceste măsuri pot include taxe pe carbon și restricții privind utilizarea combustibililor fosili, ceea ce ar putea crește costurile de operare. În mod similar, creșterea numărului de litigii legate de schimbările climatice poate crește riscurile juridice, în special în sectoarele cu emisii ridicate de carbon.
4. Riscul de piață.
Acesta se referă la pierderea potențială de valoare a activelor sau a portofoliilor financiare ca urmare a schimbărilor de mediu asociate cu factori de mediu, sociali sau de guvernanță (ESG). Acești factori pot afecta oferta, cererea sau percepția pieței. Exemplele includ modificări ale reglementărilor de mediu, schimbări în preferințele consumatorilor, devalorizarea activelor, presiunea socială și tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon.
5. Riscul asociat garanțiilor
Intermediarii financiari folosesc adesea terenuri, utilaje sau alte active drept garanții pentru a reduce riscul de credit. Cu toate acestea, atunci când terenul este contaminat sau prezintă daune mediului care afectează terți, instituția financiară care achiziționează activul își poate asuma responsabilități legale și costuri de remediere. Acest lucru poate crea o răspundere pentru mediu, iar în unele cazuri, aceste costuri pot depăși valoarea garanției, rezultând pierderi pentru instituția financiară.
6. Riscul juridic
Acesta constă în posibilitatea ca o entitate financiară să se confrunte cu sancțiuni, procese sau proceduri judiciare ca urmare a nerespectării legilor, reglementărilor sau angajamentelor legate de aspectele de mediu și sociale.
Lecturi recomandate:
