Marketingul imobiliar se bazează pe un lanț informațional care implică diverse părți interesate. Transparența nu ar trebui să devină o sursă de critică, ci mai degrabă o responsabilitate comună
Cumpărarea unei proprietăți după finalizarea planului are o caracteristică unică: implică adesea luarea uneia dintre cele mai importante decizii financiare din viață cu privire la ceva ce nu există încă fizic. Cumpărătorul nu poate explora pe deplin apartamentul pe care îl va achiziționa, nu poate utiliza viitoarele sale facilități sau nu poate verifica cum va funcționa proiectul odată finalizat. Decizia sa se bazează pe planuri, randări, broșuri, contracte, prezentări de vânzări și, mai ales, pe informațiile pe care le primește.
Prin urmare, cu mult înainte de a fi pusă prima cărămidă, există un element care a început deja să se construiască: încrederea. Dar această încredere nu depinde de un singur actor.
Între informațiile generate în timpul unui proiect și informațiile primite în cele din urmă de către cumpărător, există un lanț care poate implica dezvoltatori, constructori, companii de marketing, brokeri principali, agenți imobiliari, avocați și alți profesioniști. Fiecare joacă un rol diferit, dar toți împărtășesc același interes: să se asigure că informațiile ajung pe piață într-un mod clar, veridic și responsabil.
Aceasta nu este doar o aspirație etică. Legea nr. 358-05 privind protecția drepturilor consumatorilor a stabilit de ani de zile obligații importante privind informarea consumatorilor și publicitatea. Articolul 88 prevede ca activitățile de publicitate și promoționale să fie veridice și le interzice pe cele care ar putea induce în eroare sau deruta consumatorii cu privire la aspectele esențiale ale bunurilor și serviciilor oferite.
Piața imobiliară intră și ea într-o nouă fază. Proiectul de lege privind intermedierea și publicitatea imobiliară, aflat în prezent în dezbaterea Congresului Național, readuce în prim-plan concepte precum transparența, profesionalizarea, informarea și responsabilitatea în marketing. Poate că, atunci, întrebarea nu ar trebui să fie cine poartă cea mai mare responsabilitate atunci când ceva este comunicat incorect.
Conversația cu adevărat importantă este o alta: cum putem lucra cu toții împreună pentru a construi un standard mai înalt pentru informațiile imobiliare? Deoarece în marketingul unui proiect, informațiile circulă. Ele își au originea la un moment dat, trec prin diferite părți interesate și, în final, ajung la persoana care va lua o decizie de investiție.
Și pot apărea distorsiuni pe parcursul acestui proces. O dată estimată de livrare ar putea ajunge să fie comunicată ca fiind finală. O facilitate planificată ar putea fi garantată verbal. Un randament așteptat ar putea fi prezentat ca un profit garantat. Chiar și informațiile care inițial erau corecte ar putea deveni inexacte dacă proiectul suferă modificări și acea actualizare nu este comunicată prompt pe întregul lanț de vânzări.
Nu există neapărat intenție răuvoitoare. Uneori există pur și simplu o întrerupere a comunicării. Și tocmai de aceea avem nevoie de procese mai bune. Dezvoltatorii trebuie să se asigure că informațiile pe care le generează sunt clare, verificabile și actualizate constant. Companiile de marketing au nevoie de mecanisme pentru a transmite corect aceste informații echipelor lor. Iar agenții imobiliari trebuie, de asemenea, să își asume un rol din ce în ce mai profesional.
Agentul nu ar trebui să se limiteze la repetarea informațiilor. Trebuie să devină un filtru profesional al informațiilor pe care le aduce pe piață. Asta înseamnă să pună întrebări înainte de publicare. Sunt aceste informații actualizate? Este această facilitate inclusă în proiect? Data comunicată este contractuală, estimată sau promoțională? Este rentabilitatea prezentată garantată sau este o proiecție? Corespund condițiile anunțate cu cele pe care cumpărătorul le va găsi în cele din urmă în documente?
Verificarea nu înseamnă lipsa de încredere în dezvoltator. Înseamnă profesionalizarea lanțului de aprovizionare. Există însă o contrapartidă la fel de importantă: pentru ca agentul să verifice și să comunice corect, trebuie să primească informații clare, suficiente, actualizate și verificabile de la sursă. Aici începe responsabilitatea comună.
Rețelele de socializare fac această conversație și mai urgentă. Astăzi, fiecare profesionist în domeniul imobiliar deține literalmente un instrument de comunicare în mână. Un videoclip poate ajunge la mii de oameni în doar câteva ore, iar o declarație făcută în fața camerei poate influența o decizie privind o proprietate. Viteza de comunicare nu ar trebui să scadă standardele noastre de verificare; ar trebui să le ridice.
De aceea, cred că regulamentul aflat în discuție în prezent reprezintă și o oportunitate de a privi dincolo de obligațiile pe care o lege le-ar putea stabili în cele din urmă.
Nu trebuie să așteptăm o nouă legislație pentru a începe să ne ridice standardele profesionale. Adevărata profesionalizare apare atunci când industria recunoaște că nicio tranzacție imobiliară nu funcționează în mod izolat.
Dezvoltatorii au nevoie de agenți profesioniști. Agenții au nevoie de dezvoltatori care să ofere informații fiabile. Cumpărătorii au nevoie de profesioniști care să îi poată îndruma. Și cu toții avem nevoie de instituții și reglementări care să aducă certitudine pe piață.
Această înțelegere poate face diferența dintre un sector format din actori care pur și simplu convin asupra unei tranzacții și un adevărat ecosistem capabil să funcționeze conform unor standarde comune.
Deoarece comunicarea eficientă oferă și certitudine juridică. De asemenea, protejează dezvoltatorul. De asemenea, protejează agentul. De asemenea, protejează cumpărătorul. Și, mai presus de toate, protejează încrederea care permite pieței să continue să crească.
Poate că următoarea evoluție majoră a sectorului imobiliar dominican nu constă doar în a construi mai mult, a vinde mai mult sau a atrage mai multe investiții. Poate că este vorba și despre a învăța să comunicăm mai bine unii cu alții pentru a comunica mai bine cu piața. Pentru că responsabilitatea nu ar trebui să devină un lanț de acuzații. Ar trebui să devină un lanț al încrederii.
Lecturi recomandate:
