Planificarea teritorială nu ar trebui considerată doar un instrument tehnic sau o cerință administrativă. În esență, este contractul social care definește cum va crește o țară, cine va beneficia de această creștere și în baza căror principii va fi gestionată una dintre cele mai valoroase resurse ale unei națiuni - teritoriul său.
Recenta întâlnire dintre Viceministrul Planificării Teritoriale și Banca Mondială, care a avut ca scop consolidarea rezilienței Republicii Dominicane prin dezvoltarea unei hărți de bază de înaltă precizie, reprezintă un pas important. Dispunerea de informații geospațiale actualizate va permite identificarea zonelor vulnerabile, îmbunătățirea planificării infrastructurii și reducerea riscurilor reprezentate de schimbările climatice și dezastrele naturale.
Din această perspectivă, inițiativa este solidă din punct de vedere tehnic. O țară care aspiră la o dezvoltare durabilă trebuie să ia decizii bazate pe dovezi, nu pe improvizație.
Totuși, o hartă bună nu garantează, în sine, o bună organizare.
Adevărata provocare începe atunci când informațiile tehnice respective sunt transformate în politici publice capabile să echilibreze interesele economice, sociale și de mediu. Aici este nevoie ca dezbaterea să se aprofundeze.
Participarea Băncii Mondiale oferă finanțare, metodologii internaționale și consolidare instituțională. Cu toate acestea, deciziile privind utilizarea terenurilor rămân responsabilitatea exclusivă a statului dominican. Planificarea trebuie să răspundă realității naționale și nu să devină pur și simplu o reproducere a unor modele concepute pentru contexte diferite.
Un aspect care merită cea mai mare atenție este guvernanța procesului. Un plan de utilizare a terenurilor va fi legitim doar dacă include în mod eficient administrațiile locale, comunitățile, sectorul de afaceri, mediul academic și asociațiile profesionale. Planificarea teritorială nu poate fi realizată exclusiv din birourile administrației publice.
Există, de asemenea, o provocare legată de certitudinea juridică. Investițiile au nevoie de reguli clare, stabile și previzibile. Dacă regulile se schimbă constant sau sunt aplicate în mod inconsecvent, sistemul juridic încetează să mai fie un instrument de dezvoltare și devine o sursă de incertitudine.
Un alt element care pare încă insuficient dezvoltat este echilibrul dintre dezvoltarea economică și bunăstarea socială. În regiuni precum Punta Cana–Bávaro–Verón, unde turismul și investițiile imobiliare reprezintă motorul unei mari părți a economiei, planificarea utilizării terenurilor trebuie să asigure că creșterea nu exclude comunitățile care susțin această dezvoltare. Infrastructura, locuințele, mobilitatea, serviciile publice și protecția mediului trebuie să avanseze într-un mod integrat.
În cele din urmă, cartografia de bază care este dezvoltată în prezent va fi un instrument extraordinar. Dar adevărata sa valoare va depinde de modul în care este utilizată. Datele nu iau deciziile; oamenii. Iar aceste decizii trebuie să fie ghidate de principii de echitate, transparență și o viziune pe termen lung.
Reflexia
Planificarea teritorială nu ar trebui să se întrebe doar cum vrem să crească orașele noastre, ci pentru cine vrem să crească. Pentru că un teritoriu bine planificat nu este unul în care prosperă doar investițiile, ci unul în care prosperă și oamenii. Acesta va fi, în cele din urmă, adevăratul indicator al succesului oricărei politici de planificare teritorială.
Lecturi recomandate:
