De fiecare dată când are loc un cutremur major oriunde în lume, dominicanii se întreabă din nou: sunt clădirile noastre cu adevărat sigure?
Răspunsul nu depinde doar de modul în care au fost proiectate sau construite. Depinde și de modul în care au fost întreținute, modificate și evaluate de-a lungul anilor.
Există o realitate care rareori face parte din dezbaterea publică: clădirile nu rămân neschimbate pe toată durata lor de viață utilă.
Structurile sunt supuse constant dinamicii solului, încărcărilor schimbătoare, îmbătrânirii naturale a materialelor, remodelării, dilatărilor, scurgerilor, coroziunii și, bineînțeles, activității seismice care caracterizează Republica Dominicană.
Țara noastră este situată într-o regiune cu risc seismic ridicat și una dintre cele mai active zone din Caraibe, deasupra plăcilor tectonice caraibiană și nord-americană, iar interacțiunea dintre acestea face ca seismele să fie un risc permanent și nu un eveniment excepțional.
Această realitate necesită o cultură a prevenției. Aceasta începe în faza de proiectare, unde riscurile trebuie anticipate.
Siguranța unei clădiri nu se prezumă; aceasta trebuie garantată în procesele de construcție, iar o supraveghere tehnică eficientă este crucială pentru controlul respectării reglementărilor în timpul execuției.
Inspecțiile, testele, testele de performanță, controalele de calitate, înregistrările tehnice și alte protocoale necesare în fiecare etapă a lucrării constituie parte a suportului documentar care validează faptul că proiectul a fost corect materializat și că lucrarea respectă efectiv cerințele reglementărilor.
De asemenea, este esențială promovarea unui program național (permanent) de evaluare a clădirilor existente, în special a celor construite înainte de intrarea în vigoare a celor mai moderne reglementări seismice (anul 2011 – Regulamentul R-001) sau a celor a căror stare structurală nu a fost niciodată verificată de profesioniști specializați.
Totuși, această responsabilitate nu ar trebui să revină exclusiv statului. Statul reglementează, dar respectarea reglementărilor este, de asemenea, responsabilitatea proprietarilor, administratorilor și utilizatorilor.
Companiile de administrare a condominiilor joacă un rol fundamental în protejarea sutelor de familii care locuiesc în clădiri.
Așa cum se efectuează întreținerea ascensoarelor, centralelor electrice, pompelor de apă sau sistemelor de protecție împotriva incendiilor, managementul responsabil ar trebui să includă și contractarea periodică a unor evaluări structurale pentru a determina starea reală a clădirii.
Scopul nu este de a crea alarmă, ci mai degrabă de a gestiona riscul pentru a-l anticipa.
O evaluare structurală permite identificarea la timp a potențialelor vulnerabilități, stabilirea priorităților de intervenție, planificarea întăririlor atunci când este necesar și, mai presus de toate, elaborarea unor planuri de contingență bazate pe informații tehnice și nu pe presupuneri.
Siguranța structurală nu ar trebui presupusă a fi o condiție permanentă și imuabilă. Ar trebui înțeleasă ca un proces continuu de verificare, întreținere și îmbunătățire. Clădirile necesită un angajament permanent pentru a aborda dinamica solului și fenomenele naturale care vor continua inevitabil să se producă.
Cea mai bună investiție pe care o poate face o asociație de proprietari nu este întotdeauna o renovare estetică; adesea, va fi vorba de a cunoaște cu certitudine nivelul de siguranță al structurii care le protejează viața și viața locuitorilor.
Reziliența orașelor noastre nu se construiește doar prin construirea de noi clădiri. Ea este consolidată și prin îngrijirea și evaluarea responsabilă a celor existente.
Ar fi prea târziu să așteptăm un cutremur major pentru a dezvălui care clădiri erau vulnerabile. Prevenirea va fi întotdeauna mai ieftină decât reconstrucția și, mai presus de toate, infinit mai valoroasă atunci când sunt în joc vieți omenești.
Lecturi recomandate:
