Acum câțiva ani, multe companii căutau birouri în Santo Domingo întrebând pur și simplu:
„Câți metri pătrați sunt disponibili?”
Astăzi, conversația s-a schimbat. Acum se întreabă:
– Câte locuri de parcare are?
– Cât de eficientă este fabrica?
– Are redundanță electrică?
– Cum influențează experiența angajaților?
– Cât de repede pot crește în cadrul clădirii?
– Îndeplinește activul standardele internaționale?
Și aici piața începe să se confrunte cu o realitate importantă:
Santo Domingo a evoluat mai rapid decât o parte din proprietățile sale imobiliare corporative. În ultimii ani, Republica Dominicană a trecut printr-o transformare rapidă determinată de:
nearshoring,
extinderea BPO-urilor,
creșterea corporațiilor multinaționale,
fondurilor de investiții,
centrelor regionale de servicii
și o instituționalizare mai mare a pieței imobiliare.
Cererea există.
Capitalul există.
Interesul internațional există.
Dar produsul potrivit este încă limitat.
Și nu este vorba doar de cantitatea de birouri.
Este vorba de calitate.
Astăzi, o mare parte din inventarul corporativ rămâne concentrată în clădiri de clasa B și B+, în timp ce oferta de active instituționale autentice de clasa A continuă să fie limitată.
Și iată ceva important: nu orice clădire nouă este automat de clasa A internațională.
Adesea, când companiile multinaționale sosesc într-o țară, descoperă diferențe semnificative între standardele locale și cele sub care sunt obișnuite să opereze pe piețe mai mature.
Am experimentat acest lucru direct în mai multe procese de căutare corporativă.
Îmi amintesc în mod special de un client internațional din sectorul BPO care a evaluat zeci de opțiuni înainte de a lua o decizie finală. Procesul nu se limita la prețul pe metru pătrat. De fapt, prețul a ajuns să fie una dintre cele mai puțin importante variabile.
Adevărata conversație s-a învârtit în jurul:
– eficienței operaționale,
– experienței angajaților,
– capacității de extindere,
– densitatea de ocupare,
– accesibilității,
– parcării,
– infrastructurii tehnologice,
– și continuității operaționale.
După peste 80 de vizite și multiple analize tehnice, clientul a ajuns să își restrânge opțiunile la doar trei active care îndeplineau cu adevărat standardele necesare pentru a opera la nivel regional.
Și această realitate se repetă mai des decât își imaginează mulți oameni.
Pentru că piața corporativă dominicană nu mai concurează doar cu ea însăși.
Concurează cu orașe precum
San José,
Bogotá,
Panama City
sau Monterrey.
Multinaționalele compară:
– infrastructura,
– eficiența,
– talentul,
– conectivitatea,
– sustenabilitatea,
– și experiența corporativă completă.
Și asta obligă piața locală să evolueze. Vestea bună este că noile dezvoltări pare promițătoare.
Vedem din ce în ce mai multe proiecte axate pe:
– specificații îmbunătățite,
– sustenabilitate,
– dezvoltare cu utilizare mixtă,
– facilități corporative,
– și o viziune instituțională.
Însă există încă o diferență semnificativă între a construi mai mult spațiu și a construi suprafața potrivită. Deoarece viitorul pieței nu va fi definit doar de cine construiește cel mai rapid. Va fi definit de cine înțelege cel mai bine încotro se îndreaptă ocupantul corporativ modern. Companiile de astăzi caută active care să le ajute să:
atragă talente,
să îmbunătățească productivitatea,
să optimizeze costurile,
să consolideze cultura corporativă
și să proiecteze o imagine aliniată standardelor globale.
Asta schimbă complet conversația despre imobiliare. Dezvoltatorii care înțeleg această tranziție nu vor construi doar turnuri. Vor crea active instituționale capabile să concureze la nivel regional.
Concluzie
Santo Domingo are deja o locație strategică.
Are deja stabilitate.
Are deja conectivitate.
Are deja o cerere corporativă în creștere.
Acum trebuie să îmbunătățești calitatea stocului tău. Pentru că în această nouă fază a pieței imobiliare, nu este vorba despre cine construiește cel mai mult. Este vorba despre cine construiește cel mai bine.
Lecturi recomandate:
