Puține monumente ocupă un loc în istoria omenirii la fel de semnificativ precum Piramida în Trepte de la Saqqara. Se poate spune fără exagerare că complexul său piramidal constituie o piatră de hotar în evoluția arhitecturii monumentale din piatră din Egipt și din lume în general.
Numele său înseamnă „Cel care vine în pace” și este singurul egiptean, în afară de Amenhotep, care a fost complet zeificat, devenind Zeul înțelepciunii și al medicinei (sau, conform unor surse, zeul științei, medicinei și arhitecturii).
Imhotep a fost preot, vizir al regelui Djoser (și posibil al următorilor trei regi ai dinastiei a treia), poet, medic, matematician, astronom și arhitect.
Deși Piramida sa în trepte este considerată cea mai mare realizare a sa, a fost amintit și pentru tratatele sale medicale, care susțineau că bolile și rănile apar în mod natural, mai degrabă decât ca pedepse trimise de zei sau provocate de spirite sau blesteme. A fost zeificat de egipteni în jurul anului 525 î.Hr., iar grecii l-au echivalat cu semizeul vindecător Asclepius. Operele sale au rămas extrem de populare și influente în timpul Imperiului Roman, iar împărații Tiberius și Claudius au avut templele lor inscripționate cu laude la adresa zeului binevoitor Imhotep.
Sub domnia regelui Djoser (cca. 2670 î.Hr.), Imhotep a fost vizir și arhitect șef. De-a lungul vieții sale, a deținut numeroase titluri, inclusiv Primul după regele Egiptului de Sus, Administrator al Marelui Palat, Cancelar al regelui Egiptului de Jos, Nobil ereditar, Mare Preot al Heliopolisului și Sculptor șef și creator de vaze. Imhotep era un om de rând prin naștere, care a ajuns să devină unul dintre cei mai importanți și influenți oameni din Egipt datorită talentelor sale naturale.
Este posibil să fi început ca preot al templului și să fi fost un om foarte religios. A devenit mare preot al lui Ptah (și a fost cunoscut cu respect drept „Fiul lui Ptah”) sub Djoser și, datorită înțelegerii sale asupra voinței zeilor, a fost în cea mai bună poziție pentru a supraveghea construcția casei eterne a regelui.
Cele mai vechi morminte ale regilor Egiptului erau mastabe, structuri dreptunghiulare din cărămizi de lut construite peste camere subterane unde erau așezați morții. Când Imhotep a început să construiască Piramida în Trepte, el a schimbat forma tradițională a mastabei regelui de la o bază dreptunghiulară la una pătrată. Nu se știe de ce Imhotep a decis să schimbe forma tradițională, dar este probabil că a avut în minte o piramidă cu bază pătrată de la început.
Mastaba timpurie a fost construită în două etape și, potrivit egiptologului Miroslav Verner, „s-a folosit o metodă de construcție simplă, dar eficientă. Zidăria nu a fost așezată vertical, ci înclinată spre centrul piramidei, ceea ce a sporit semnificativ stabilitatea structurală a acesteia.”.
Materialul de bază folosit a fost blocurile de calcar, a căror formă semăna cu cea a unor cărămizi mari de lut. Primele mastabe fuseseră decorate cu inscripții și sculpturi în stuf, iar Imhotep a dorit să continue această tradiție.
Grandioasa și impunătoarea sa piramidă mastaba ar avea aceleași atingeri delicate și același simbolism rezonant ca și mormintele mai modeste care o precedaseră și, chiar mai bine, toate ar fi lucrate în piatră în loc de lut uscat.
Imhotep a reprodus în piatră ceea ce fusese construit anterior cu alte materiale. Fațada zidului de incintă avea aceleași nișe ca și mormintele din cărămidă de lut, coloanele semănau cu mănunchiuri de stuf și papirus, iar cilindrii de piatră de pe buiandrugii ușilor reprezentau plase din stuf rulate.
Au fost efectuate numeroase experimente, ceea ce este evident mai ales în construcția piramidei din centrul complexului. Aceasta a avut mai multe planuri cu forme asemănătoare mastabelor înainte de a deveni prima piramidă în trepte din istorie, acumulând șase niveluri asemănătoare mastabelor, unul peste altul... Greutatea masei enorme a fost o provocare pentru constructori, care au așezat pietrele înclinate spre interior pentru a preveni prăbușirea monumentului.
Când a fost finalizată, Piramida în Trepte se înălța la 62 de metri și era cea mai înaltă structură a timpului său. Complexul din jur includea un templu, curți interioare, altare și locuințe pentru preoți, acoperind o suprafață de 16 hectare și fiind înconjurat de un zid înalt de 10,5 metri.
Zidul avea 13 porți false săpate în el, cu o singură intrare adevărată tăiată în colțul de sud-est; întregul zid era înconjurat de un șanț lung de 750 de metri și lățime de 40 de metri. Istoricul Margaret Bunson scrie:
Imhotep a construit complexul ca altar mortuar pentru Djoser, dar a devenit o scenă și un model arhitectural pentru idealurile spirituale ale poporului egiptean.
Piramida în trepte nu era doar un mormânt piramidal, ci un complex de temple, capele, pavilioane, săli, depozite și coridoare. Coloane canelate se ridicau din piatră conform planului său. Cu toate acestea, el s-a asigurat că zidurile complexului se potriveau cu cele ale palatului regelui, în conformitate cu stilurile arhitecturale antice, păstrând astfel o legătură cu trecutul.
Djoser a fost atât de impresionat de creația lui Imhotep încât a ignorat vechiul precedent conform căruia doar numele regelui apărea pe monumentele sale și avea și numele lui Imhotep înscris pe ele.
Când Djoser a murit, a fost plasat în camera funerară de sub Piramida în Trepte și se crede că Imhotep a continuat să le slujească succesorilor săi, Sekhemkhet (cca. 2650 î.Hr.), Khaba (cca. 2640 î.Hr.) și Huni (cca. 2630–2613 î.Hr.). Cercetătorii nu sunt de acord cu privire la faptul dacă Imhotep a slujit toți cei patru regi ai dinastiei a treia, dar dovezile sugerează că a trăit o viață lungă și a fost foarte căutat pentru talentul său.
Moştenire
O serie de scrieri didactice despre moralitate și religie, precum și poezie, observații științifice și tratate de arhitectură, sunt, de asemenea, atribuite lui Imhotep, dar nu s-au păstrat; acestea sunt menționate în operele scriitorilor ulteriori. Referitor la capodopera sa, Piramida în Trepte, Miroslav Verner scrie:
Puține monumente ocupă un loc în istoria omenirii la fel de semnificativ precum cel al Piramidei în Trepte de la Saqqara... Se poate spune fără exagerare că complexul său piramidal constituie o piatră de hotar în evoluția arhitecturii monumentale din piatră din Egipt și din lume în general.
Aici, calcarul a fost folosit pe scară largă pentru prima dată ca material de construcție, iar ideea unui mormânt regal monumental sub formă de piramidă a fost realizată pentru prima dată. Într-o inscripție din dinastia a XIX-a găsită în sudul Saqqarei, vechii egipteni îl descriau deja pe Djoser drept „deschizătorul pietrei”, ceea ce putem interpreta ca inventatorul arhitecturii din piatră.
Sursă: Sia Tours
