În experiența noastră în supravegherea tehnică a sistemelor de apă și canalizare din clădiri, am observat o realitate foarte evidentă în țara noastră: unul dintre cele mai subestimate sisteme în timpul procesului de construcție este, tocmai, unul dintre primele care prezintă defecte de construcție odată ce clădirea este pusă în funcțiune.
În Republica Dominicană, continuăm să folosim o abordare generalistă a supervizării, în care plasăm un arhitect sau inginer pentru a supraveghea în mod cuprinzător întregul proiect, indiferent de complexitatea tehnică a fiecărei zone.
Și deși capacitatea de coordonare generală este indispensabilă, realitatea este că astăzi proiectele au atins un nivel de specializare care necesită supervizare tehnică disciplinară.
Nu este posibil să te aștepți ca un singur profesionist să controleze simultan, cu același nivel de profunzime, structurile, finisajele, electricitatea, aerul condiționat, protecția împotriva incendiilor, gazul și instalațiile sanitare.
În Republica Dominicană, există încă concepția greșită că doar alimentarea cu apă, drenajul sanitar și drenajul apelor pluviale necesită atenție în cadrul instalațiilor sanitare. Dar ce se întâmplă cu celelalte zone care fac parte din aceste instalații?
În plus, acestea trebuie considerate sisteme:
- aprovizionării cu apă potabilă, de la sursa de apă și calitatea acesteia, depozitare, echipamente de pompare, rețele de apă și chiar tratarea apei.
- drenaj sanitar
- drenajul apelor pluviale
- scurgerea aparatului de aer condiționat
- distribuția gazului propan și
- suprimarea completă a incendiilor (detectare și stingere),
- pe lângă altele precum extracțiile generale și irigațiile.
Fiecare componentă, echipament, rețea sau instalație face parte dintr-un set interdependent, integral, a cărui performanță reală depinde de interacțiunea corectă dintre toate elementele sale.
Construcția implică asigurarea faptului că fiecare sistem răspunde funcțional, operațional și normativ ca o unitate completă pe toată durata de viață a proiectului.
Și, în cazul acestor sisteme de apă și canalizare, tocmai acolo ajunge să se manifeste cel mai repede slăbiciunea tehnică.
Scurgeri, reveniri de mirosuri neplăcute, căderi de presiune, dezechilibre hidraulice, țevi prăbușite, scurgeri lente, scurgeri ascunse, lovituri de berbec, defecțiuni ale pompelor, sisteme de protecție împotriva incendiilor nefuncționale sau conducte de gaz nesigure apar rareori pentru că „o țeavă a ieșit stricată”.
Aceste probleme apar de obicei deoarece întregul sistem nu a fost niciodată înțeles, implementat sau supravegheat ca un întreg. Aceasta este una dintre cele mai frecvente erori în construcție: continuăm să construim componente individuale.
Alimentarea cu apă potabilă implică asigurarea continuității hidraulice, a stabilității presiunii, a unei viteze adecvate, a controlului sanitar, a întreținerii viitoare și a funcționării eficiente.
În mod similar, sistemul de colectare și eliminare a apelor uzate trebuie proiectat luând în considerare ventilația sanitară, pantele reale, comportamentul hidraulic și accesibilitatea pentru întreținere.
La rândul său, apa de ploaie necesită o analiză a debitului, bazată pe precipitațiile reale în funcție de zona de construcție a proiectului (precipitațiile din SD nu sunt aceleași cu cele din Pedernales, de exemplu), capacitatea de evacuare și protecția structurii împotriva acumulărilor și infiltrațiilor.
Sistemul complex de stingere a incendiilor (detecție și suprimare) ar trebui considerat un sistem vital de protecție umană, care trebuie să răspundă hidraulic și operațional în condiții reale.
Același lucru este valabil și pentru sistemele de distribuție a gazului propan, unde conductele sunt adesea instalate fără proceduri de testare, monitorizare și întreținere preventivă, în ciuda riscului critic pe care îl reprezintă.
Fiecare dintre aceste sisteme necesită teste tehnice specifice înainte de a putea fi pus în funcțiune. Cu toate acestea, în multe proiecte aceste teste sunt efectuate doar parțial, sunt documentate slab sau pur și simplu omise.
Și în multe cazuri (nu în toate), protagoniștii în execuția acestor sisteme (fără o supraveghere tehnică adecvată) sunt instalatorii și/sau firmele dedicate instalării de țevi și fitinguri.
Un sistem de instalații sanitare prost proiectat compromite întreaga funcționare viitoare a clădirii.
Supravegherea tehnică specializată a apei și canalizării încetează atunci să mai fie un lux și devine o necesitate operațională și preventivă.
Și aici avem încă o datorie semnificativă ca sector al construcțiilor.
Lecturi recomandate:
