Săptămâna aceasta m-am oprit să reflectez asupra cuvântului umilință și a adevăratului său înțeles și m-am gândit de câte ori oamenii se micșorează sau se neagă în numele său, până când am ajuns la o concluzie pe care simt că o împărtășesc urgent: conceptul este distorsionat, iar această confuzie costă contracte, comisioane și poziționare în sector.
Cuvântul provine din latinescul *humilitas*, derivat din *humus*, care înseamnă pământ, și se referă la a fi cu picioarele pe pământ și a-ți cunoaște propria realitate cu sinceritate, fără a-ți umfla egoul, dar și fără a-ți ascunde talentul. Adevărata umilință nu cere niciodată să te faci invizibil sau să renunți la propria valoare și totuși am observat că, de teama de a părea aroganți, unii agenți imobiliari cad în auto-ușurare, minimizându-și experiența, omițându-și poveștile de succes sau aproape cerându-și scuze atunci când își prezintă onorariile.
Această greșeală are consecințe directe asupra afacerii. Un client care este pe cale să ia o decizie financiară cu impact major caută certitudine, iar dacă profesionistul ezită în privința propriei valori, acea îndoială se răspândește imediat, creând o ruptură care, în cele din urmă, erodează încrederea deja construită.
Reducerea numărului de angajați nu generează simpatia la care se așteaptă mulți; în schimb, transmite nesiguranță, iar nesiguranța nu vinde proprietăți, nu apără comisioane corecte și nu construiește un brand personal solid într-o piață în care reputația este totul.
Este important să subliniem confuzia care există uneori între aroganță și convingere: prima urmărește să demonstreze superioritate, în timp ce cea de-a doua transmite pur și simplu cunoștințe. Atunci când un profesionist afirmă cu calm că structurează astfel de tranzacții de zece ani, nu este arogant, ci mai degrabă oferă onestitatea despre experiența sa de care un investitor are nevoie înainte de a lua o decizie.
Adevărata umilință coexistă cu încrederea profesională, fără niciun conflict între cele două. Poți fi empatic, abordabil și dispus să înveți, fiind în același timp ferm în comunicarea rezultatelor sau în apărarea valorii muncii tale. Unul nu îl diminuează pe celălalt. Nu există nicio virtute în a accepta condiții dezavantajoase de teama de a părea exigent și nici în a păstra tăcerea despre realizări de teama de a provoca disconfort.
Merită să analizăm cât din ceea ce este înțeles drept umilință este, de fapt, frică de respingere, critică sau de ocupare a spațiului, deghizată în virtute.
Această frică ajunge să împiedice dezvoltarea profesioniștilor cu un potențial extraordinar și de aceea merită să ne amintim că recunoașterea propriei valori nu este opusul umilinței, ci condiția pentru exercitarea ei autentică.
Doar cei care își cunosc propria valoare îi pot sluji pe ceilalți fără aroganță și fără frică.
Lecturi recomandate:
