Timp de decenii, sectorul construcțiilor a înțeles că principala responsabilitate juridică a unui constructor, arhitect sau inginer era limitată de așa-numita răspundere de zece ani, consacrată în articolul 1792 din Codul Civil al Republicii Dominicane, care stabilește obligația de a răspunde timp de 10 ani pentru ruina totală sau parțială a unei clădiri atunci când aceasta provine din vicii de construcție sau din cauza solului.
Această garanție a fost dintotdeauna o piatră de temelie a protecției juridice pentru proprietarii de imobile și a siguranței clădirilor. Cu toate acestea, în peisajul juridic real, riscul pentru cei implicați într-un proiect de construcție nu se limitează doar la această răspundere civilă.
Răspunderea pe zece ani rămâne pe deplin în vigoare și protejează proprietarii împotriva defectelor structurale grave. Cu toate acestea, atunci când comportamentul neglijent depășește sfera de aplicare a contractului și are ca rezultat vătămări corporale, pierderi de vieți omenești sau daune semnificative, poate apărea răspunderea penală, separată de răspunderea civilă.
Articolul 112 din Codul penal întărește sistemul răspunderii pentru conduita care, prin acțiune sau omisiune, produce consecințe relevante din punct de vedere penal.
Acest lucru este deosebit de semnificativ în sectorul construcțiilor, deoarece mută analiza de la simpla despăgubire civilă la o posibilă răspundere penală pentru nerespectarea standardelor tehnice și de siguranță, ceea ce întărește necesitatea supravegherii tehnice.
Deși Codul Penal nu reglementează termenele de valabilitate pentru cei care construiesc, așa cum este prevăzut în Codul Civil, acesta consolidează totuși posibilitatea de a angaja răspunderea penală a arhitecților, inginerilor, antreprenorilor, dezvoltatorilor, supraveghetorilor și chiar a persoanelor juridice atunci când o conduită neglijentă, imprudentă sau ilegală produce consecințe ce constituie infracțiune.
Această realitate ar trebui să determine o reflecție profundă în întregul sector.
Cea mai bună apărare juridică pentru un constructor nu mai constă exclusiv în livrarea unei lucrări finalizate, ci în a putea demonstra, prin dovezi obiective, că fiecare etapă a proiectului a fost executată în conformitate cu proiectul aprobat, standardele tehnice, specificațiile contractuale și bunele practici inginerești.
În acest context, supravegherea tehnică riguroasă capătă o dimensiune strategică și reduce probabilitatea unor conflicte viitoare.
Fiecare test de laborator, fiecare inspecție, fiecare eliberare de bunuri, fiecare înregistrare fotografică și fiecare raport tehnic pot deveni, ani mai târziu, principalele dovezi care să ateste că lucrarea a fost efectuată cu diligența profesională necesară.
Prin urmare, este esențial ca firmele de construcții să evolueze către programe autentice de conformitate tehnică. Industria construcțiilor trebuie să consolideze protocoalele interne care să asigure respectarea continuă a reglementărilor tehnice, de mediu, de muncă, contractuale și de siguranță.
Astăzi, construcțiile nu se mai pot baza exclusiv pe experiența profesioniștilor săi. Acestea trebuie să se bazeze pe procese verificabile, controale documentate și sisteme auditabile care să permită dovedirea, în orice moment, a faptului că lucrările au fost efectuate în conformitate cu legea și standardele tehnice actuale.
Sectorul construcțiilor se confruntă cu o nouă paradigmă.
Astăzi, un viciu de construcție poate genera, pe lângă consecințele civile tradiționale, și răspunderi penale atunci când faptele constituie infracțiune conform Codului Penal.
În sistemul juridic dominican, construirea corectă nu este doar o bună practică profesională: este o obligație tehnică și o necesitate legală.
Lecturi recomandate:
