Republica Dominicană se confruntă cu o creștere bruscă a investițiilor în construcții și imobiliare. Macaralele se înmulțesc la orizont, destinațiile turistice se extind, iar proiectele rezidențiale apar în aproape fiecare provincie. Cu toate acestea, în mijlocul acestei creșteri bruște, o provocare invizibilă amenință sustenabilitatea acestei creșteri: lipsa forței de muncă calificate.
Acest fenomen, pe care mulți proprietari de afaceri și tehnicieni îl recunosc, dar puțini îl abordează direct, a devenit unul dintre factorii care limitează cel mai mult productivitatea și competitivitatea sectorului. În timp ce numărul de proiecte crește, disponibilitatea personalului cu o pregătire tehnică solidă nu crește în același ritm.
Lecția pe care alte țări au învățat-o deja
În țări precum Chile, Panama și Costa Rica, dezvoltarea sectorului construcțiilor a fost însoțită de politici susținute de modernizare a forței de muncă. În Chile, de exemplu, Serviciul Național de Formare și Ocupare a Forței de Muncă (SENCE) raportează că peste 60% dintre lucrătorii din construcții au participat la un anumit tip de program de formare tehnică, ceea ce a îmbunătățit calitatea lucrărilor de construcții și a redus accidentele de muncă cu peste 30% în ultimul deceniu.
În Panama, acordurile dintre guvern și sectorul privat – susținute de Banca Interamericană de Dezvoltare (BID) – au dus la o creștere cu 25% a productivității lucrătorilor din construcții din 2014. Între timp, Costa Rica a certificat peste 20.000 de tehnicieni prin intermediul Institutului Național de Învățământ (INA), cu o creștere medie a salariilor de 18% pentru cei care finalizează programele de formare.
Aceste experiențe arată un model clar: competitivitatea construcțiilor nu depinde exclusiv de capital sau utilaje, ci de cunoștințele aplicate.
În Republica Dominicană, experiența este cea mai bună tehnică de atu
Realitatea dominicană este diferită. Sectorul se bazează pe o forță de muncă în care predomină cunoștințele empirice, dobândite de-a lungul anilor de observare, practică și învățare la locul de muncă. Aceștia sunt mii de lucrători talentați, responsabili și dedicați, dar, în majoritatea cazurilor, le lipsește o pregătire tehnică formală sau certificări care să le valideze abilitățile.
Conform estimărilor din industrie, peste 70% dintre muncitorii din construcții din țară nu dețin o certificare tehnică oficială și doar unul din patru a primit vreo formare profesională în domeniul său. Aceasta înseamnă că o parte semnificativă a productivității în construcții a țării se bazează pe experiența individuală, mai degrabă decât pe un standard tehnic comun.
Această lipsă se manifestă în multiple moduri: termene limită prelungite, costuri suplimentare datorate erorilor de execuție și dificultăți în respectarea standardelor de siguranță și sustenabilitate. Într-un mediu în care proiectele imobiliare devin tot mai complexe, iar certificările internaționale (cum ar fi LEED sau EDGE) sunt din ce în ce mai solicitate, lipsa profesioniștilor certificați reprezintă un adevărat blocaj.
Naționalitatea nu definește valoarea: tehnica o face
Pe piața dominicană, persistă o concepție greșită: aceea că prețul forței de muncă este determinat de naționalitate. Însă valoarea muncii nu depinde de locul în care te naști, ci de modul în care lucrezi. Un muncitor dominican cu pregătire tehnică poate fi la același nivel - sau chiar mai înalt - decât un tehnician străin, dacă are pregătirea corespunzătoare.
Țările care au înțeles acest lucru au atins un echilibru mai bun pe piețele muncii. Prin creșterea competențelor, acestea nu numai că îmbunătățesc productivitatea, ci și veniturile și condițiile de viață ale lucrătorilor. În acest sens, tehnologia nu divide; tehnologia multiplică.
Exodul creierelor: o amenințare silențioasă
Un alt factor care agravează situația este migrația lucrătorilor calificați către țări care oferă programe de certificare și condiții de muncă mai bune, cum ar fi Canada, Chile și Statele Unite. Acest fenomen nu numai că epuizează resursele de talente din țară, dar creează și o dependență neplanificată de forța de muncă străină.
Conform datelor de la Banca Centrală, sectorul construcțiilor contribuie cu aproximativ 9,5% la PIB-ul național și angajează direct peste 420.000 de persoane. Cu toate acestea, fără o strategie clară de formare și retenție a forței de muncă, creșterea ar putea încetini, afectând atât calitatea proiectelor, cât și profitabilitatea acestora.
Transformarea experienței în cunoștințe certificate
Cheia nu este înlocuirea lucrătorilor actuali, ci transformarea experienței lor în competențe certificate. Republica Dominicană are o oportunitate extraordinară de a lansa un program național de evaluare, certificare și educație continuă care ar recunoaște oficial abilitățile dobândite prin experiență practică.
Dacă INFOTEP, Ministerul Muncii și breaslele din construcții ar lucra coordonat la un sistem național de avans tehnologic, am putea crește productivitatea medie a sectorului cu peste 20% în mai puțin de cinci ani, conform proiecțiilor organizațiilor multilaterale.
O preocupare comună în regiune
Această provocare nu este specifică Republicii Dominicane. În experiența mea academică - în timpul programului de masterat în Inovație Imobiliară de la Universitatea din Belgrano, Argentina - am observat că până și țările cu sectoare de construcții mai mature se confruntă cu provocări similare. Argentina, de exemplu, a recunoscut că deficitul de tehnicieni certificați limitează dezvoltarea de proiecte sustenabile și adoptarea de noi tehnologii de construcție.
Totuși, ceea ce distinge țările care progresează este capacitatea lor de a transforma această preocupare în politici publice sustenabile. În națiunile în care guvernul, universitățile și întreprinderile lucrează împreună, progresul tehnologic devine un pilon al dezvoltării, nu un obstacol.
O țară construită pe cunoaștere
Republica Dominicană a dovedit că poate crește. A făcut-o cu viziune, investiții și muncă asiduă. Dar viitorul sectorului nostru de construcții va depinde mai puțin de ciment și mai mult de cunoștințe. Fiecare muncitor care primește instruire, fiecare tehnician care obține certificarea, fiecare companie care investește în educație, construiește mult mai mult decât o clădire: construiește o națiune.
Provocarea acum este să acceptăm că cunoștințele reprezintă noua piatră de temelie a industriei. Și că progresul durabil al sectorului va depinde de cât investim, nu doar în materiale, ci și în oamenii care, în fiecare zi, construiesc viitorul Republicii Dominicane cu propriile mâini.
