Luat din Hoy
Prin Legea nr. 173/07 privind Eficiența Încasării s-a instituit un impozit pe toate transferurile de proprietăți imobiliare de 3% din valoarea implicată, ceea ce, în înțelegerea noastră, reprezintă mai mult un comision, întrucât este o contraprestație pentru serviciul oferit de Stat, care nu poate fi prestată de nicio persoană privată, ne referim la emiterea titlului de garanție a proprietății imobiliare.
Legea inițială nu definește în mod specific contribuabilul, ci îl prezintă ca un DREPT PROPORȚIONAL, din toate actele intervenite de către Oficierii de Titluri, care includ „fiecare act voluntar de transfer al dreptului de proprietate asupra unui bun imobiliar”. Această Lege numărul 831 din mai 1950 nu definește clar cine este contribuabilul, dar cea mai recentă, care a ridicat impozitul la cele trei procente indicate, menționează doar obligația.
Prin Regulamentul 08/2014, DGII a stabilit regimul de descărcare de datorie, prin care în termen de șase luni vânzătorul trebuie să șteargă de datorie bunul vândut sub sancțiunea de a fi răspunzător pentru toate taxele și impozitele, specificând totodată că contribuabilul va fi cel pe numele căruia apare înregistrat bunul.
Prin urmare, DGII nu ar putea în niciun caz să atribuie vreo răspundere unor terți, întrucât s-a stabilit că doar cumpărătorul este responsabil dacă nu a plătit 3% în termen de șase luni de la actul de vânzare sau vânzătorul dacă în această perioadă nu a descărcat bunul înstrăinat.
Am fi surprinși dacă Direcția Generală de Impozite Interne ar refuza acceptarea legilor privind Transparența și Reevaluarea Activelor și Amnistia Fiscală, invocând plăți restante de la terți.
