Legea 489-08 privind arbitrajul comercial încorporează principalele caracteristici și trăsături ale Legii model a Comisiei Națiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internațional.
Preluat de pe Listín Diario
SANTO DOMINGO- Prima Cameră a Curții Supreme de Justiție a stabilit admisibilitatea procedurală a judecătorului de procedură sumară prin care se dispune reintegrarea unui chiriaș, ca măsură provizorie și precauțională, pentru a evita un prejudiciu iminent sau pentru a opri o situație ilegală, fără a fi necesară rezolvarea unor chestiuni de fond.
Conform articolelor 8 și 9 din Legea 489-08 privind arbitrajul comercial, intervenția judiciară este limitată în materiile reglementate de prezenta lege, fiind posibilă de către instanța de fond, printre altele, în cazurile de adoptare judiciară a unor măsuri asigurătorii.
Ordonanța atacată
În acest sens, camera menționată anterior a anulat, prin hotărârea din 31 august 2021, ordonanța atacată, confirmând declararea de către instanța de apel a necompetenței competenței de sesizare în ipoteza în care procură inițială a fost constituită pentru o chestiune ce nu a putut fi soluționată în fața competenței menționate anterior.
Conform hotărârii, Curtea de Casație a statuat că atribuțiile președintelui Tribunalului de Fond, în calitate de judecător al procedurilor sumare, nu își limitează domeniul de aplicare la cazurile de urgență sau dificultăți în executarea unei hotărâri judecătorești sau a altui titlu executoriu, ci că aceste atribuții se extind la prescrierea unor măsuri de protecție pentru prevenirea unui prejudiciu iminent sau pentru a opri o tulburare ilegală, în conformitate cu articolele 109-112 din Legea 834 din 1978.
Obligații și drepturi
Drepturile chiriașului sau locatarului unei locuințe sau spații comerciale se dobândesc odată cu semnarea contractului de închiriere și devin efective obligațiile și drepturile chiriașului cu privire la utilizarea locuinței sau a spațiilor închiriate.
Aceste drepturi se referă, pe de o parte, la condițiile locuinței sau ale spațiilor și la utilizarea acestora, iar pe de altă parte, la obligațiile față de cealaltă parte (proprietar sau proprietar – drepturile proprietarului) privind plata chiriei, a garanției, a perioadei de închiriere, a lucrărilor, a animalelor, a comunității de proprietari etc., pe care le vom discuta mai jos.
Condițiile
Contractul de închiriere a unei locuințe nu va pierde această condiție chiar dacă chiriașul nu are reședința permanentă în imobilul închiriat, cu condiția ca soțul/soția acestuia, neseparat(ă) legal sau de fapt, sau copiii aflați în întreținerea acestuia să locuiască acolo.
Durata contractului
Durata contractului de închiriere va fi cea convenită în mod liber de părți în contractul de închiriere.
Dacă durata convenită este mai mică de cinci ani, în cazul locuințelor, la ziua expirării contractului, chiriașul are dreptul ca acesta să fie prelungit obligatoriu pe perioade anuale până când contractul de închiriere atinge o durată minimă de cinci ani, cu excepția cazului în care chiriașul sau arendașul își exprimă față de locator (proprietar) cu cel puțin treizeci de zile înainte de data încetării contractului sau a oricăreia dintre prelungiri, intenția sa de a nu-l reînnoi.
