Pentru Banca Centrală, furnizarea de lichiditate urmărește să asigure că sistemul financiar dispune de resurse pentru a acorda împrumuturi, în special sectoarelor cu o forță de muncă ridicată și legături productive, cum ar fi construcțiile, dar nu implică faptul că creditele vor curge cu aceeași intensitate către proiecte imobiliare.
SANTO DOMINGO. – Deși atenția publică este de obicei concentrată asupra creșterii sau reducerii ratei dobânzii de politică monetară de către Banca Centrală a Republicii Dominicane (BCRD) , există o componentă mai puțin vizibilă, dar cheie, pentru sectorul construcțiilor: programele de furnizare de lichiditate și efectul lor real asupra creditului.
În 2025, Republica Dominicană s-a confruntat cu un an dificil din punct de vedere economic pentru sectorul construcțiilor. Deși au existat perioade ocazionale de creștere, soldul general al anului a fost negativ sau, în cel mai bun caz, moderat, conform măsurătorilor activității economice, reflectând o încetinire generală a activității din domeniul construcțiilor.
Provocarea transformării lichidității în muncă
Performanța sectorului construcțiilor în 2025 oferă contextul necesar pentru a înțelege de ce politica monetară a Băncii Centrale a Republicii Dominicane nu se traduce întotdeauna, imediat, într-o activitate imobiliară mai mare.
Conform Indicatorului Lunar al Activității Economice (IMAE), construcțiile au fost unul dintre cele mai volatile sectoare în cursul anului 2025, alternând perioade de creștere cu luni de contracție de la an la an.
Banca Centrală însăși a indicat, în rapoartele sale privind perspectivele economice, că sectorul nu a reușit să mențină un ritm susținut pe tot parcursul anului, reflectând un mediu investițional mai prudent.
Acest comportament contrastează cu importanța strategică a construcțiilor în economia națională, atât pentru contribuția sa la ocuparea forței de muncă, cât și pentru legăturile sale cu industrii cheie precum cimentul, oțelul, transporturile și serviciile profesionale.
Industria construcțiilor este, prin însăși natura sa, puternic dependentă de credit. Proiectele pe termen mediu și lung necesită condiții financiare stabile, previzibile și competitive, astfel încât deciziile de politică monetară au un impact direct asupra dinamicii sectorului, deși nu întotdeauna imediat.
Pe parcursul anului 2025, Banca Centrală a menținut o politică menită să mențină stabilitatea macroeconomică într-un context internațional încă restrictiv. În acest cadru, au fost adoptate măsuri pentru asigurarea unor niveluri adecvate de lichiditate în sistemul financiar, cu obiectivul de a susține activitatea economică fără a compromite controlul inflației.
Totuși, existența lichidității nu garantează automat un flux mai mare de credite către construcții.
Unul dintre aspectele cel mai puțin abordate în acoperirea economică este diferența dintre lichiditatea disponibilă și creditul canalizat eficient către proiectele de construcții.
Deși sistemul financiar dispune de resurse, entitățile bancare evaluează finanțarea construcțiilor în baza prudențiale stricte: riscul proiectului, nivelul pre-vânzărilor, garanțiile, termenul și capacitatea de absorbție a pieței.
În practică, acest lucru se traduce prin condiții de finanțare pe care mulți dezvoltatori le percep ca fiind „exigente”, în special în proiectele medii și mici, astfel încât transmiterea politicii monetare către sector tinde să fie mai lentă și mai selectivă.
Un alt punct cheie este diferența dintre rata dobânzii de politică monetară și ratele efective cu care se confruntă dezvoltatorii. Rata băncii centrale stabilește cadrul general, dar costul final al creditului include primele de risc, structura proiectului și condițiile specifice pieței imobiliare.
Pentru un sector cu marje strânse și cicluri lungi, această diferență este crucială, deoarece mici variații ale costurilor financiare pot redefini viabilitatea unui proiect, pot modifica programul acestuia sau pot amâna începerea acestuia.
Comportamentul neregulat al sectorului în 2025 s-a reflectat în decizii de investiții mai conservatoare: proiecte etapizate, revizuirea suprafeței, ajustări de prețuri și un accent mai mare pe pre-vânzări înainte de începerea construcției.
Din această perspectivă, politica monetară are o influență mai mică prin anunțarea ratelor dobânzilor și mai mult prin modul în care aceasta se traduce în creditare la timp și previzibilă. Pentru constructori, dezbaterea nu este dacă politica monetară a fost corectă din punct de vedere macroeconomic, ci mai degrabă cât de eficientă a fost transmiterea sa către finanțarea productivă.
Într-un an precum 2025, marcat de o încetinire a activității în construcții, provocarea constă în asigurarea faptului că instrumentele monetare disponibile ajung mai eficient la proiecte viabile, fără a compromite stabilitatea financiară.
Mai mult decât o simplă lichiditate abstractă, sectorul construcțiilor are nevoie de credite aliniate cu ciclurile sale, cu riscurile sale și cu rolul său strategic în economie. Acesta este aspectul care rămâne nerezolvat pe agenda publică și este esențial pentru planificarea redresării sectorului până în 2026.
