Șase variabile, 3,7 milioane de gospodării și un portret al teritoriului ignorat de boom-ul imobiliar
SANTO DOMINGO. – Cel de-al X-lea Recensământ Național al Populației și Locuințelor din 2022, în Fascicula II publicată de Oficiul Național de Statistică în mai 2026, a constatat că 3.726.936 de gospodării dominicane beau apă, o folosesc pentru gătit și îmbăiere, își elimină așezările sanitare și își elimină gunoiul.
Rezultatul este cea mai detaliată hartă existentă privind condițiile reale de viață din țară, defalcată la nivel de district municipal în 157 de municipii și 235 de districte.
Pentru sectorul imobiliar, harta respectivă este un instrument de citire a teritoriului pe care aproape nimeni nu îl folosește.
Consumul de alcool pe stradă ca standard național
- 84,3% dintre gospodăriile dominicane beau apă îmbuteliată. Aceasta este cea mai frapantă cifră din raport și cea care ilustrează cel mai bine decalajul dintre infrastructura formală, sistemul de alimentare cu apă și încrederea reală a populației în acesta.
- Doar 5,9% beau apă de la robinet în casele lor.
- 3,2% apelează la camionul de apă procesată, o piață informală care circulă prin urbanizări și cartiere vânzând apă potabilă locuințelor.
- 1,6% folosesc cheia publică.
- 1,1% beau apă de ploaie, concentrată în provinciile din sudul și sud-vestul țării, unde rețeaua publică are o acoperire mai mică.
- Consumul de alcool în public este răspândit atât în zonele urbane (87%), cât și în cele rurale (77,1%): în zonele rurale acesta concurează cu surse mai precare: izvoare, râuri sau pâraie (2,5% rural față de 0,04% urban), apă de ploaie (3,6% față de 0,2%) și robinete publice (3,5% față de 0,9%).
Ce spune asta pentru teritoriu: provinciile cele mai dependente de camion sunt piețele urbane cu o rețea instalată, dar fără încredere în calitatea aprovizionării.
Provinciile cu cea mai mare utilizare a apei de ploaie ca sursă de apă potabilă sunt, în multe cazuri, și provincii cu potențial pentru dezvoltarea turismului , sud-vest, nord-vest, unde infrastructura de apă reprezintă un blocaj pentru viabilitatea oricărui proiect.
Apă menajeră: unde ajunge rețeaua
Pentru spălat, frecat și îmbăiat, imaginea se schimbă.
- 62,7% dintre gospodării utilizează alimentarea cu apă din interiorul locuinței.
- 10,7% îl au în curte.
- 5% acces prin robinet public, alte 5% prin conductă stradală și încă 5% utilizează un puț tubular.
- Camionul cisternă deservește 4,8%.
Diferența dintre cei 62,7% care folosesc apeductul pentru uz casnic și cei 5,9% care îl folosesc pentru băut este cel mai clar portret al neîncrederii structurale în sistem: apa ajunge, dar nu în condiții pe care populația le consideră sigure pentru consumul uman.
În zonele urbane, 69,8% dintre gospodării au acces la apă curentă în locuințe pentru uz casnic. În zonele rurale, acest procent scade la 44%, fântânile reprezentând 9,3%, o cifră relevantă pentru proiectele din zonele de expansiune periurbană unde apa curentă nu a ajuns încă, dar cererea rezidențială a ajuns.
Salubritate: predomină toaleta, latrina persistă
- 87% din gospodăriile dominicane au toaletă.
- 10,2% folosesc o latrină.
- 2,8% nu beneficiază de niciun tip de servicii medicale.
În spatele acestor medii, decalajul dintre urban și rural este pronunțat. În zonele urbane, 93,5% au toaletă și doar 1,4% nu au servicii de salubritate. În zonele rurale, accesul la toalete scade la 70,2%, latrinele cresc la 23,4%, iar 6,4% nu au deloc facilități sanitare.
Datele privind latrinele sunt importante pentru imobiliar, deoarece definesc standardul minim de locuibilitate formală în zonele în expansiune. Municipalitățile și districtele municipale cu cea mai mare prevalență a latrinelor sunt cele care au cea mai mare nevoie de investiții în infrastructura de salubrizare înainte ca un proiect formal de locuințe să poată fi viabil fără ca dezvoltatorul să suporte costurile.
Racord sanitar: domeniul fosei septice
Tipul de racordare la canalizare relevă a doua deficiență structurală din raport. Dintre cele 3.623.971 de gospodării cu un anumit tip de serviciu de canalizare, 68,6% se conectează la o fosă septică. Doar 25,2% se conectează la rețeaua publică sau la sistemul de canalizare.
Rețea publică/zonă de canalizare Fosă septică Drenaj natural Altele
Național 25,2% 68,6% 4,1% 2,1%
Urban 32,1% 63,3% 3,4% 1,1%
Rural 5,9% 83,3% 6,1% 4,7%
În zonele rurale, 83 din 100 de gospodării cu servicii de salubrizare deversează în fose septice. Sistemele publice de canalizare ajung doar la 5,9%.
coridoarele de dezvoltare turistică și imobiliară, coasta de est, coasta de nord, sud-vestul emergent, acest tabel reprezintă harta infrastructurii sanitare actuale.
Acolo unde nu există sisteme de canalizare, fiecare proiect își creează propriul sistem de eliminare a apelor uzate, iar suma acestor sisteme individuale, în zonele cu densitate mare și pânză freatică puțin adâncă, reprezintă o ecuație de risc de mediu și juridic pe care sectorul nu a terminat încă de calculat-o.
Gunoi: colectare dominantă, ardere în mediul rural
Eliminarea deșeurilor solide completează imaginea la nivel național:
- 85,9% dintre gospodării își elimină gunoiul prin colectarea municipală.
- 7% îl ard.
- 2,4% din aceasta ajunge la groapa de gunoi.
- 1,4% angajează companii private.
Decalajul dintre zonele urbane și cele rurale este cel mai acut din întregul raport. În zonele urbane, 92,4% au servicii de colectare a deșeurilor municipale. În zonele rurale, acest procent scade la 69,1% - iar 21,4% își ard gunoiul. Una din cinci gospodării rurale își elimină deșeurile solide prin ardere.
Metoda Națională Gospodării Urbane Rurale
Colectare municipală 85,9% 92,4% 69,1% 3.203.296
Arsuri 7,0% 1,5% 21,4% 259.948
Depozit de deșeuri 2,4% 2,4% 2,5% 91.289
Companie privată 1,4% 1,2% 2,1% 53.313
Râu sau pârâu 1,2% 1,2% 1,2% 44.351
Pentru proiectele de dezvoltare din zonele fără sistem de colectare a deșeurilor municipale, costul gestionării deșeurilor solide este o variabilă subestimată. Raportul identifică teritoriile care nu au acest serviciu și acestea sunt aceleași zone în care atractivitatea terenurilor ieftine și a peisajelor naturale atrage dezvoltarea turismului alternativ.
Prezentare generală
Pusă laolaltă, harta desenată de Fascicula II a ONE are o logică internă coerentă: aceleași teritorii acumulează deficite multiple: gospodăria care bea apă de ploaie tinde să aibă și o latrină și să-și ardă gunoiul.
O locuință care are propria alimentare cu apă are de obicei o toaletă conectată la o fosă septică și la colectarea municipală, chiar dacă continuă să bea apă îmbuteliată.
Pentru sectorul imobiliar, această coerență are o implicație practică: analiza de fezabilitate a unui proiect oriunde în teritoriu ar trebui să includă aceste șase variabile ca și condiții contextuale, nu ca facilități opționale.
Piața care cumpără într-o zonă fără sisteme de canalizare, fără colectare fiabilă a gunoiului și fără apă potabilă directă nu cumpără doar un activ: cumpără costul rezolvării problemei pe care infrastructura publică nu o rezolvă.
Acest cost există. Recensământul din 2022 tocmai i-a cuantificat magnitudinea, provincie cu provincie, municipiu cu municipiu, până la nivelul districtului municipal. Datele sunt acolo, așteptând să fie analizate.
Sursa: Fascicula II. Apă și canalizare în gospodăriile din Republica Dominicană. X Recensământul Național al Populației și Locuințelor 2022, ONE, mai 2026.
Lecturi recomandate:
