De-a lungul anilor, ca și constructor și consultant imobiliar, am observat o realitate rareori discutată deschis: așteptările cumpărătorilor se schimbă radical în funcție de segmentul de piață al proprietății. Și nu mă refer doar la preț, ci și la calitatea percepută, nivelul de detaliu așteptat și toleranța la defectele de construcție.
Într-un proiect de lux sau de înaltă calitate, cumpărătorul ajunge de obicei cu așteptări extrem de mari. Și, sincer, asta are sens. Când cineva plătește sume semnificative pentru un apartament, nu cumpără doar suprafață mare; cumpără exclusivitate, precizie, confort și o experiență.
În aceste tipuri de proiecte, detalii care ar putea trece neobservate în alte sectoare devin observații critice. O îmbinare ușor nealiniată, o bucată de marmură cu o mică diferență de culoare, o ușă care nu se închide perfect sau o iluminare prost distribuită pot genera respingere imediată.
Clientul de lux este de obicei mult mai sensibil la finisajul vizual și la nivelul de perfecțiune.
În proiectele destinate clasei de mijloc, se întâmplă ceva diferit. Aici, cumpărătorul tinde să aibă un echilibru mai rațional între calitate, funcționalitate și capacitate financiară. Există cerințe, desigur, dar acestea sunt, în general, mai concentrate pe ca totul să funcționeze corect și pe faptul că proprietatea reprezintă stabilitate financiară.
Clasa de mijloc tolerează de obicei detalii cosmetice minore dacă percepe că structura, distribuția și sistemele principale funcționează corect.
Și există un factor suplimentar care influențează foarte mult modul în care este primită o proprietate: cultura și nivelul de educație al cumpărătorului.
Asta nu înseamnă neapărat că un cumpărător mai puțin informat este mai puțin exigent, ci mai degrabă că adesea nu reușește să identifice deficiențele care reprezintă probleme semnificative din punct de vedere tehnic.
Lipsa de cunoștințe tehnice a clientului nu ar trebui să devină niciodată o oportunitate de a reduce standardele de calitate sau de a justifica finisaje slabe.
În proiectele de locuințe low-cost, realitatea se schimbă considerabil. În multe cazuri, cumpărătorul prioritizează accesul la o locuință în detrimentul finisajelor. Nevoia de a deține o locuință eclipsează parțial nivelul cerințelor tehnice sau estetice.
Și aici apare o situație delicată: piața ajunge să normalizeze deficiențele de construcție sub argumentul prețului.
Am auzit adesea expresii precum „E în regulă pentru locuințe accesibile”. Personal, cred că această abordare este periculoasă. Deoarece, deși există diferențe naturale între segmentele imobiliare, calitatea tehnică de bază nu ar trebui să depindă de nivelul economic, cultural sau educațional al cumpărătorului.
Siguranța, funcționalitatea, calitatea și durabilitatea nu ar trebui să fie privilegii rezervate exclusiv proiectelor de lux.
Adevărata diferență între segmente ar trebui să fie în primul rând în nivelul finisajelor, facilităților, locației sau exclusivității, nu în calitatea esențială a construcției.
În final, indiferent de costul proprietății, toți cumpărătorii caută același lucru: liniște, siguranță și demnitate în spațiul în care vor locui.
Și aceasta ar trebui să rămână responsabilitatea principală a celor dintre noi care proiectează, construiesc și supraveghează clădiri.
Lecturi recomandate:
