De Ashley Morales-Cartagena
Special pentru El Inmobiliario
Puerto Plata, 2003: două școli prăbușite ne-au amintit de fragilitatea sălilor noastre de clasă. Dacă acel cutremur ar fi avut loc în dimineața școlii, i-am jeli și astăzi pe acei copii.
În dimineața zilei de 22 septembrie 2003, la ora 00:45, Puerto Plata a fost zguduit de
un cutremur cu magnitudinea de 6,4 grade, care a zguduit orașul în câteva secunde. Aveam 15 ani și eram în
al doilea an de liceu, eram treaz și îmi făceam temele când am simțit cum vibrează comoda. Pentru o
clipă, am crezut că o să cadă peste mine. Eram în Santo Domingo – mi-era frică pentru părinții mei –
era prima dată când simțeam un cutremur puternic.
Pe atunci, rețelele de socializare abia își aveau apariția, iar distribuirea informațiilor părea instantaneu ceva din viitor. Multe întrebări au început să-mi apară în minte despre ce se întâmplase și unde. Știrile de dimineață indicau că avusese loc un cutremur în Puerto Plata. Cel mai puternic impact s-a resimțit la Liceul Urban Gilbert „La Reforma”, unde o clădire s-a prăbușit aproape complet, primul etaj cedând și acoperișurile fiind smulse.
Foarte aproape se afla Liceul José Dubeau, care a suferit și el pagube grave, prin prăbușirea parțială
a uneia dintre structurile sale și crăpături adânci care au pus în pericol siguranța sălilor de clasă.
Clădirile școlare care trebuiau să funcționeze drept adăposturi – de exemplu, după un
cutremur – au fost reduse la ziduri dărâmate și moloz.
Acum, să ne imaginăm că acest scenariu s-ar fi produs la ora 10:00. Cu sălile de clasă
pline, prăbușirea școlii La Reforma ar fi curmat viața a sute de copii din Puerto Plata.
Cum am fi reacționat? Ce am fi făcut cu copiii și profesorii blocați în
ambele școli? Poate că spitalele ar fi fost copleșite, iar
echipele noastre de salvare s-ar fi confruntat cu o sarcină sumbră și dificilă. Această tragedie nu s-a întâmplat în 2003, deoarece
cutremurul a lovit în miez de noapte, dar rămâne o amenințare reală atâta timp cât atât de multe școli dominicane
rămân în condiții vulnerabile.
Mai mult de două decenii mai târziu, țara nu a abordat în mod cuprinzător această vulnerabilitate.
Evaluări recente ale UNESCO, prin intermediul proiectului BERLAC și al metodologiei VISUS,
confirmă faptul că o mare parte din școlile dominicane prezintă
deficiențe structurale care ar putea duce la cutremure. Mii de copii studiază zilnic sub acoperișuri care ar putea să nu
reziste următorului cutremur.
Siguranța școlară trebuie adoptată ca politică de stat. Acțiunile urgente sunt
clare:
1. Realizarea unei evaluări a vulnerabilității seismice a tuturor
școlilor publice și private, precum și a spitalelor.
2. Implementarea consolidării seismice, acordând prioritate celor mai expuse, apropiate de
faliile active și cu cel mai mare număr de studenți.
3. Asigurarea respectării codurilor de construcție, prin
inspecții reale și independente.
4. Instruirea comunităților școlare în prevenirea și răspunsul la situații de urgență.
Copiii noștri nu pot aștepta. Dacă sălile de clasă tremură, viitorul națiunii tremură.
Reziliența nu se improvizează: se construiește astăzi, începând din școli.
Autorul este inginer constructor, specializat în inginerie geotehnică și rezistență seismică.
Opiniile exprimate în acest articol sunt responsabilitatea exclusivă a autorului său.
