Construcția și utilizarea clădirilor sunt responsabile pentru aproape 40% din emisiile globale de CO2 și 35% din consumul de energie. Una dintre strategiile de reducere a impactului asupra mediului este construcția durabilă, care utilizează metode și materiale regenerabile. Iluminatul natural, reglarea termică adecvată, calitatea bună a aerului și accesibilitatea sunt câteva dintre avantajele sale. Experții afirmă că „o clădire durabilă este mai bine construită deoarece este mai rentabilă, mai eficientă și mai durabilă”.
Unul dintre părinții arhitecturii durabile s-a născut acum 120 de ani în Alexandria, Egipt. Hassan Fathty, care a murit în 1989, a reluat tehnicile de construcție tradiționale și materialele naturale pentru a promova construcții mai respectuoase față de biodiversitate. El s-a concentrat pe proprietățile chirpiciului, argilelor și nisipurilor uscate la soare amestecate cu paie. A aplicat metode de condiționare termodinamică pentru captarea și reglarea aerului. De asemenea, a folosit zăbrele pentru a obține o iluminare discretă și elemente acvatice în pereți și podele pentru a umidifica și răci aerul prin evaporare. În secolul al XX-lea, era cunoscut drept „arhitectul săracilor”. Astăzi, contribuția sa filosofică la construcțiile durabile este incontestabilă: costuri reduse, materiale reciclabile, proprietăți termice și acustice excelente, versatilitate, printre alte beneficii.
Revenind la prezent, se așteaptă ca în următorul deceniu lumea să se îndrepte către un viitor mai sustenabil. Unul în care nivelurile de poluare sunt reduse, economia circulară este îmbrățișată, iar impactul nostru asupra mediului este atenuat. Unul, în cele din urmă, în care coexistența dintre omenire și mediul său își găsește un echilibru.
O construcție din ce în ce mai sustenabilă
Regândirea modului în care construim și utilizăm clădirile este fundamentală pentru atingerea acestui viitor sustenabil. După decenii de dependență de cărbune, petrol și gaze naturale, clădirile au devenit unul dintre principalii emițători de dioxid de carbon (CO2) în atmosferă. În prezent, construcția și utilizarea lor reprezintă 38% din emisiile de CO2 legate de energie. De asemenea, acestea reprezintă 35% din consumul global de energie.
Reducerea acestor cifre este o provocare într-o lume în care populația continuă să crească. Se estimează că vom fi cu 2 miliarde de oameni în plus în următorii 30 de ani. 2 miliarde de oameni în plus vor avea nevoie de clădiri noi, sub formă de locuințe, locuri de muncă, școli, spitale și multe alte tipuri de clădiri.
Datorită cercetării și dezvoltării de noi metode și materiale de construcție, este posibil să se proiecteze și să se construiască structuri care au un impact redus asupra mediului și care sunt, de asemenea, mai sănătoase și mai respectuoase față de oameni.
Inovație durabilă în construcții: materiale, tehnici și tehnologii noi
Pentru a calcula impactul asupra mediului al unei clădiri, nu este suficient să măsurăm pur și simplu emisiile legate de utilizarea sa. Este necesar să mergem mai departe și să urmărim construcția sa până la început. Din momentul în care sunt create sau extrase materialele necesare pentru construirea unei clădiri, începe inevitabilul impact asupra mediului.
Cercetarea și utilizarea de noi materiale care înlocuiesc sau completează pe cele tradiționale (cum ar fi cărămida și betonul) joacă un rol fundamental în sectorul construcțiilor sustenabile. În prezent, se dezvoltă alternative bazate pe fibre vegetale, bioplastice și chiar materiale auto-reparatoare datorită prezenței bacteriilor.
În plus, crearea și transportul acestor materiale trebuie să garanteze utilizarea responsabilă a materiilor prime și a energiei. În acest scop, un număr tot mai mare de companii de construcții calculează amprenta de mediu a proiectelor lor. „Pe lângă dezvoltarea de noi materiale, elementul disruptiv din următorii ani va fi calcularea amprentei de carbon și de apă în execuția proiectelor”, explică Laura Tordera, director global de inovație la Ferrovial Construction.
„Ne aflăm într-o perioadă de tranziție de la o economie liniară, care începe cu utilizarea materiilor prime și se termină la groapa de gunoi, la o economie circulară. În cea din urmă, identificarea amprentei de carbon este fundamentală pentru conceperea strategiilor”, subliniază el. Această abordare, care urmărește să aleagă întotdeauna opțiunea cea mai sustenabilă și ecologică, se extinde și la metodele de construcție. În acest domeniu, inovațiile tehnologice care permit construcția modulară sau imprimarea 3D sunt de mare importanță, permițând reducerea timpilor de construcție și o utilizare mai redusă a utilajelor.
