WASHINGTON, D.C. – Fostul președinte american Donald Trump a intrat din nou pe arena internațională cu o propunere care a stârnit dezbateri politice și diplomatice intense: crearea unui Consiliu Global pentru Pace, cunoscut și sub numele de Consiliul Păcii, în care țările interesate ar trebui să contribuie cu 1 miliard de dolari pentru a-și asigura un loc permanent. Inițiativa, dezvăluită de presa internațională și atribuită unor schițe de lucru din cercul apropiat al lui Trump, urmărește să stabilească o structură paralelă pentru mediere și reconstrucție în zonele de conflict, cu Fâșia Gaza ca punct central inițial de intervenție.
Propunerea apare într-un context al epuizării mecanismelor multilaterale tradiționale și al unei percepții tot mai mari a ineficienței organizațiilor precum Organizația Națiunilor Unite (ONU) în rezolvarea conflictelor prelungite. Trump a susținut acest nou organism ca o alternativă mai agilă, cu o conducere concentrată și resurse garantate, capabilă să implementeze decizii rapide în scenarii în care diplomația tradițională a eșuat.
Gestionarea banilor și rolul central al lui Trump
Unul dintre cele mai controversate aspecte ale proiectului este concentrarea puterii în administrarea fondului. Conform documentelor preliminare, Trump ar urma să preia președinția inaugurală a Consiliului Global pentru Pace, cu puteri extinse pentru a autoriza admiterea țărilor membre, a valida deciziile strategice și a supraveghea utilizarea resurselor financiare strânse.
Schema stabilește două niveluri de participare: țările care contribuie cu 1 miliard de dolari americani ar obține calitatea de membru permanent, în timp ce cele care nu efectuează plata s-ar putea alătura temporar, pentru o perioadă limitată și sub rezerva revizuirii. Acest model a atras critici pentru că a condiționat participarea diplomatică de capacitatea de plată și pentru centralizarea controlului a miliarde de dolari într-o structură cu conducere personalizată.
Țările invitate și reacțiile oficiale
Peste 60 de țări au fost invitate să se alăture Consiliului pentru Pace. Printre acestea se numără Argentina, Canada, Kazahstan, Turcia, Egipt, Iordania, India, Pakistan și alți actori regionali și puteri emergente. Președintele Argentinei, Javier Milei, a confirmat public primirea invitației, deși a clarificat că nu a fost luată nicio decizie cu privire la o potențială contribuție financiară. În Paraguay, guvernul a recunoscut contactul, dar a negat orice angajament financiar.
Reacțiile au fost mixte. Unele guverne și-au exprimat interesul de a analiza propunerea ca o modalitate alternativă de soluționare a conflictelor, în timp ce altele au exprimat prudență, având în vedere costul ridicat al aderării și implicațiile politice ale aderării la o organizație condusă de Trump. În Europa, mai multe ministere de externe au avertizat cu privire la impactul pe care această structură l-ar putea avea asupra echilibrului sistemului multilateral existent.
Consiliul pentru Pace și posibila sa componență
Structura internă a Consiliului Global pentru Pace ar fi formată dintr-un Consiliu Executiv cu personalități politice și economice de profil înalt. Printre numele care au apărut se numără secretarul de stat american Marco Rubio; Jared Kushner, ginerele lui Trump și fost consilier cheie; fostul prim-ministru britanic Tony Blair; și președintele Băncii Mondiale, Ajay Banga. Această componență întărește percepția unei organizații cu o puternică influență occidentală și legături strânse cu cercul politic al fostului președinte american.
Această potențială componență a ridicat întrebări cu privire la reprezentativitatea regiunilor afectate direct de conflicte, în special Orientul Mijlociu, precum și cu privire la lipsa unor mecanisme clare de responsabilitate.
Gaza ca axă centrală și contrapondere față de ONU
Deși Consiliul Global pentru Pace se prezintă ca o organizație globală, accentul său inițial ar fi pus pe Fâșia Gaza. Fondurile strânse prin contribuțiile țărilor membre ar fi alocate în principal reconstrucției teritoriului și implementării unui plan de stabilizare politică și economică după mai bine de doi ani de război. În practică, inițiativa se conturează ca o contrapondere directă la ONU, cu propriile reguli, finanțare garantată și un lanț de comandă mai centralizat.
Pentru susținătorii proiectului, acest model ar permite un răspuns mai rapid în situații de criză. Pentru criticii săi, acesta prezintă riscul de a slăbi și mai mult sistemul multilateral și de a subordona pacea internațională unor interese politice și economice specifice.
Date recente despre războiul din Gaza
Războiul din Gaza a lăsat în urmă o devastare umană și materială fără precedent în regiune. De la începutul conflictului în octombrie 2023 până la sfârșitul anului 2025, se estimează că peste 72.000 de persoane au murit, majoritatea civili, și că aproximativ 170.000 au fost rănite, multe dintre ele cu pagube permanente. În plus, aproximativ 11.000 de persoane sunt încă dispărute, îngropate sub dărâmături sau nu au fost identificate.
Impactul demografic a fost profund: populația Gazei a scăzut cu aproximativ 250.000 de persoane, echivalentul a peste 10% din populația sa de dinainte de război. În termeni teritoriali, peste 90% din mediul construit a fost deteriorat sau distrus, inclusiv locuințe, spitale, școli, universități, drumuri și rețele de apă și electricitate. Se estimează că 44.000 de hectare de teren agricol au fost inutilizabile sau grav deteriorate.
Prăbușirea economică este la fel de dramatică. Produsul intern brut al Gazei s-a contractat cu peste 80%, șomajul depășind 75% și activitatea productivă fiind aproape complet oprită. Pierderile economice directe depășesc 30 de miliarde de dolari americani, în timp ce costurile reconstrucției complete ar putea dura decenii și ar necesita o investiție care depășește cu mult această sumă.
