Acel loc care reverberează și este domesticit, a fost cândva acel loc „prea îndepărtat, prea uscat, prea pur”. Un teritoriu virgin, deși nu mai este așa.
PEDERNALES. – Libertate, aventură, insulă, magie, oază… și marea. Întotdeauna marea. Navele de croazieră impresionează prin dimensiunile lor, iar când una apare în largul coastei Cabo Rojo, călătorii privesc afară cu nerăbdare. Unii se întreabă ce vor găsi; alții debarcă în costume de baie pentru a se scufunda în Bahía de las Águilas, paradisul pe care l-au văzut într-o broșură. Fără să știe, fac parte dintr-o poveste care abia a început, un capitol proaspăt scris după decenii de așteptare.
Prea nou.
Acest loc albastru, cu tandrețea sa caraibiană, este același loc care a fost odată o zonă minieră și „prea departe, prea uscat, prea pur, prea virgin”. Astăzi, de pe șosea, peșterile și punctele sale de acces, odată sălbatice, sunt îmblânzite.
Turismul de masă a sosit târziu, dar cu un pas hotărât. Fiecare ancoră aruncată nu aduce doar o corabie mai aproape: confirmă faptul că acest teritoriu a trecut de la a fi un zvon la o destinație, iar în momentul în care pun piciorul pe uscat, vizitatorii se plimbă printr-un port care arată ca desprins dintr-un film. Unde odată a existat o coastă uitată, acum există alei, piscine, magazine, hamace și ghizi certificați.
Pedernales pe hartă.
În dube, bărci și catamarane transparente, sunt duși la Bahía de las Águilas, bijuteria coroanei, mărginită de un drum care șerpuiește prin pădurea uscată, cu cactușii și copacii guayacan și o stâncă masivă. Ca un peisaj de pe o altă planetă. Această plajă perfectă a fost ani de zile o comoară aproape secretă, cunoscută doar aventurierilor și ecologiștilor.
Pășind pe acea întindere nesfârșită de nisip alb, vizitatorii devin parte a legendei. „Asta a fost mereu aici, așteptând”, le spune un ghid unui grup. Timp de decenii, Bahía de las Águilas a fost promisiunea, iar astăzi este motivul pentru care lumea privește spre Pedernales.
Cei
care stau lângă port descoperă un oraș care a învățat să trăiască cu granița, pescuitul și seceta. În micile restaurante care servesc de toate, de la homar la capră, viața locală este palpabilă: muzică tare, copii pe biciclete, pescari care repară plase.
Turiștii și locuitorii se amestecă fără efort. Această autenticitate, o supraviețuitoare a uitării, este acum cel mai mare atu al său, iar localnicii știu asta.
Natura dezvăluită:
Printre norii joși, ghizii povestesc istoria unui teritoriu protejat de comunități și ecologiști care se temeau că dezvoltarea îi va șterge minunile: Parcul Național Jaragua și Hoyo de Pelempito. Astăzi, acestea fac parte din atracția turistică și rămân sanctuare.
Pe măsură ce se lasă seara, vizitatorii se întorc pe vasul de croazieră, cu sentimentul că acest loc se află în tranziție între ceea ce a fost odată și ceea ce începe să devină.
Pedernales este o destinație născută nu dintr-o stațiune, ci dintr-o istorie mai lungă: cea a unui popor răbdător și a unei naturi păstrate aproape din întâmplare.
O graniță care a fost odată o barieră este acum un pod pentru 81.469 de pasageri de croazieră care au sosit cu 19 escale pe nave de croazieră în acest an, potrivit experților. Numai până în martie, sosiseră 22.840 de pasageri și 8 nave de croazieră.
Cazare
Cei care petrec noapte au acces la cazări și hoteluri mici (peste 30), care oferă servicii de bază și o atmosferă caldă, familială. Între timp, lanțul Iberostar construiește un hotel cu 580 de camere, iar Hyatt Inclusive Collection un hotel cu 520 de camere, ca parte a proiectului Cabo Rojo-Pedernales, care prevede o investiție totală de peste 2,25 miliarde de dolari americani în 12.000 de camere pe o perioadă de 10 ani.
Navele pleacă, iar vizitatorii sosesc exact la timp. Dacă nu ați fost încă în Bahía de las Águilas, mergeți-o curând, înainte ca viitorul să transforme acest colț care era mereu pregătit, chiar dacă puțini au observat.
Publicat inițial în El Inmobiliario print #13.
